Dezamăgirea mea din această perioadă este cruntă. Practic sunt într-un deja vu, retrăiesc momente care credeam că sunt pur şi simplu accidente ale istoriei şi simple întâmplări nefericite, simple coincidenţe. Iată că nu este aşa, iar eu omul de rând sunt într-un permanent stupor din 2005 încoace, sau, ca să fiu corect, din 1976 încoace de când m-am născut. Orice speranţă pentru mai bine a fost de fiecare dată ucisă cu cinism de oameni care - cel puţin după Revoluţie - au jurat cu mâna pe Biblie că vor face tot ce pot pentru propăşirea neamului acesta (scuzat să îmi fie limbajul de lemn). De fiecare dată oamenii simpli sperau ca ceva bun şi drept li se va întâmpla. Politicienii au vândut speranţe care s-au dovedit a fi deşarte iar poporul român a cumpărat cu blândeţea caracteristică promisiunea de izbăvire şi normalitate. De fiecare dată când au fost alegeri eu m-am prezentat la vot sperând şi eu ca şi poporul meu că totul va fi în cele din urmă bine. Nu a fost. Am votat pro, am votat contra, am votat speranţă, am votat continuitate şi dreptate. Acum m-am decis să nu mai particip la vot, şi voi încerca mai jos să vă spun de ce am luat această decizie.
- Votul îmi este furat. Pot să votez eu stânga sau dreapta, pot să votez un patrid sau altul, un om sau altul, după 3 zile de la instalarea în parlament acel individ pe care l-am votat migrează după cum VREA EL la alt partid politic şi ceea ce VREAU EU nu contează pentru nimeni. Eu vreau dacă votez ceva, acel ceva să rămână pe durata unui exerciţiu parlamentar, nu să se schimbe în funcţie de interesele lor personale şi meschine.
- Nu mai există doctrină, onoare, conştiinţă sau idealuri. În ziua de azi, nu mai există dreapta, stânga sau mai ştiu eu ce altceva pe planşa politică a ţării: există oameni care îşi pun oamenii lor în instituţiile publice, care oamenii lor îi înlocuiesc pe oamenii lor, toţi însă îi dau la o parte pe oamenii care chiar sunt buni şi pregătiţi pentru ceea ce este de făcut dar care nu fac politică. Şi atunci eu ce să votez? Găşti? Idealul găştilor nu este niciodată similar cu idealul naţional, şi asta am constatat cu tristeţe de 23 de ani încoace.
- Politicienii ne cunosc numai în campania electorală. Cu o lună înainte de alegeri constatăm şi noi că unii politicieni ştiu unde sunt pieţele agroalimentare, cum arată centrul unui cătun din munţi, cum este să mergi cu tramvaiele şi alte asemenea. E singura perioadă când aceştia coboară din maşinile lor cu girofar şi ne întind mâna cu un rictus pe faţă dând din gură cu cavalcada de promisuni ce de fiecare dată se dovedesc a fi false. Altfel, 4 ani nu ne cunosc.
- Niciunul nu este mai bun ca altul. Ce vremuri erau odată când poporul acesta avea de ales între Nicolae Iorga, Ion Brătianu şi Nicolae Titulescu. Acum avem de ales dintr-o pleiadă de oameni pe care nu îi pot identifica cu nimic de valoare. Bine, în ziua de astăzi s-au distrus într-aşa de mare măsură reperele morale, încât nici măcar Academia Română nu mai prezintă mai ştiu eu ce garanţie de performanţă şi calitate atunci când este adusă în discuţie. Iar aceasta se datorează tot politicienilor, care au atras în murdăria asta politică oameni de calibru academic pe care apoi i-a decredibilizat fantastic. Nu au fost parte din mafie astfel că nu au reuşit să facă nimic pentru poporul lor, la final alegându-se şi cu reputaţia ştirbită. Dacă în principiu este corect ca oamenii capabili să se implice şi să încerce să facă ceva pentru binele comun, în realitate pista politică a fost una preponderent pierzătoare pentru toată lumea: deciziile corecte dar care nu vizau îmbogăţirea găştii nu s-au bucurat de sprijin, imaginea iniţială de intelectual a fost şifonată, poporul o duce mai rău, singurele care prosperă sunt găştile. Şi atunci, de ce aş vrea să merg la vot? Să fiu pus permanent în postura de a alege între 2 rele? Dar de ce, când am şi opţiunea să nu mai aleg nimic??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu