vineri, 8 februarie 2013

Lepră. Lepre. Leprosi.

Sunt o lepră. Atsa sunt şi asta voi rămâne, cel puţin dacă este să îmi fac o autocaracterizare plecată de la declaraţiile şefului meu la Ciutacu în emisiune. Deşi mă aflu pe partea bună a uşii şi nu am fost dsponibilizat, se pare că îmi regăsesc tot mai multe afinităţi cu cei care au plecat. Am regăsit între oamenii aceia sute de virtuţi iar în oamenii care astăzi au participat la şedinţa de Consiliu Director al Sindicatului Pentru Unitatea Salariaţilor Tv am găsit foarte multă... linişte. Încă de la început vreau să spun că azi, 8 februarie 2013 am decis să îmi dau demisia din sindicat, este innaceptabil ceea ce se întâmplă acolo şi nu mai vreau să fac parte din acea organizaţie. Pur şi simplu nu mai pot, ar însemna că fac prea multe compromisuri cu ceea ce înseamnă dreptate, bun simţ, virtute, misiunea de a apăra oamenii. Cum să fac parte dintr-o organizaţie care votează reducerea ajutoarelor materiale pentru bolnavii de cancer şi alte boli cu 25%, în timp ce aprobă veselă salarizarea unui membru cu o sumă destul de frumuşică??? Nu îi contest meritele în pregătirea juridică acelui om, dar să acorzi o aşa sumă mare de bani care sunt tăiaţi de la bolnavi mi se pare un gest de crasă indecenţă, asta în ideea în care boardul director al SPUSTv a încercat minute în şir să mă convingă că nu sunt bani şi că bugetul este foarte strâns. Argumentul pentru reducerea de buget este că în ultimul timp oamenii nu au mai cerut atât de multe ajutoare, ba chiar că au fost şi colegi care au spus "e, sunt bolnav, dar nu mai cer ajutor pentru că situaţia sindicatului este aşa cum este". Deci pentru salarii foarte mari exista buget, pentru cei aflaţi în nevoie care apelează la SPRIJINUL sindicatului, nu sunt, asta în ideea în care cotizaţia a crescut cu mai mult de 50% în ultima perioadă. Ca să nu mai vorbesc că în sindicat unii au salarii foarte mari, alţii foarte mici, deşi aportul adus de cei cu salarii mici este foarte important pentru sindicat. Dacă mi-am expus punctul de vedere, un fost ofiţer de securitate de pe vremea lui Ceauşescu (aşa a declarat singur într-o şedinţă) m-a făcut imbecil în faţa întregului colectiv, care, surpriză pentru mine, a tăcut. A tăcut. Şi celor care au mai exprimat diverse puncte de vedere cu privire la anumite deficienţe le-au fost tăiate aripile, au fost cumva marginalizaţi, nu li s-au consemnat propunerile sau au fost întrerupţi în discursul lor. Metode pe care le cunoaştem şi pe care le credeam apuse. Cum mai pot eu face parte dintr-o aşa oganizaţie? Voalat, am fost pus în gardă că şefii mei nu mă iubesc deloc şi că, norocul meu, am fost apărat de sindicat, de ca şi cum nu asta era treaba lor, să îşi apere membrii, ca şi cum mi s-a făcut un mare gest de mărinimie pe care nu l-am meritat. Şi să mai înţeleg că domnul Bocanaciu ARE TRECERE LA ŞEFII DIN TVR iar aceştia ascultă de el??????? În cazul ăsta, de ce au plecat atât de multe persoane din TVR şi de ce unele locuri de muncă au devenit nefuncţionale pentru că au fost daţi afară prea mulţi oameni??? Adică pentru mine s-a putut iar pentru alţii nu? Cum vine asta? Acum am demisionat din sindicat şi le-am scris şefilor mei că sunt liberi să acţioneze cum doresc, căci nu mă mai apără nimeni. Sila pe care o simt acum faţă de unele persoane care şi-au văzut interesul şi au  căpătat posturi de şefi, şefuţi şi şefuleţi în noua grilă de programe, atinge cote greu de imaginat. În timp ce oamenii în toată firea plâng ca nişte copii, în timp ce ziarele şi internetul ne mai dezvăluie câte o nedreptate, în timp ce moralul celor disponibilizaţi este sub nivelul mării, oameni din sindicat îşi primesc locuri de conducere pe grila nouă. Încrederea în sindicat este totuşi, conform declaraţiilor liderului, la cote impresionante, numărul de membri ce se înscriu, fiind în creştere. In acest caz, ce mai am eu de făcut acolo? Ce să mai caut într-un sindicat al cărui mecanism de funcţionare se dovedeşte (prin votul majorităţii) că nu îl (mai) înţeleg?? Nu mai înţeleg nici logica răspunsului primit zilele trecute de la domnul V.B., care, atunci când l-am întrebat dacă este legal ca oamenii să stea acasă şi să vină numai să predea inventarul, acesta mi-a răspuns, citez: "lasă-i mă să plece, ce, vrei să ne lovim de ei pe aici pe culoare?"... Acum este în comisia de negociere a CCM, votat de foştii mei colegi din Consiliul Director. Trist. Probabil că am eu o problemă. Sau mai multe. Totul este minunat! Apa trece, pietrele rămân.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu