La mare...

"La mare la soare, fetiţele sunt goale" spunea o veche melodie. Ce să zic, am fost şi eu la mare la soare... La mare eu ma simt ca... racul în apă. Soare. Plajă. Femei frumoase. Goale. Eu gol. Sâni frumoşi, sâni urâţi, mai mari, mai mici, mai lăsaţi, mai fermi, cu sfârcuri erecte de frig sau de apa rece ce le răcoreşte atunci când toropeala de peste zi îşi face simţită prezenţa. Cu părul despletit sau cu el strâns într-o coadă, cu o şuviţă lasată parcă dinadins acolo să îi cadă pe fruntea proaspăt bronzată. Cu sexurile păroase sau tunse, deschise sau închise, cu clitorisurile "la vedere", erecte, sau cu ele ascunse de pliurile de piele magică, catifelată, prea putin bronzată, ce ţi se oferă privirii înfometate care "vânează" fiecare poziţie în care sexul - zemos uneori - se ofera privirii. Zemos, încălzit de ideea că este dorit, că este privit, sexul doamnelor şi domnişoarelor ofera spectacole dintre cele mai erotice, ce dau fiori muritorilor simpli precum mă declar eu. E un fel de comuniune, se crează relaţii pe care e imposibil a le înţelege dacă nu eşti acolo. Acolo, pe plaja de la nudişti. La nudişti la Vama Veche. Se crează un soi de legături în care se pare că te cunoşti de o viaţă cu "partenerii" de plajă. Abia aştepţi să revii, să îţi "ocupi" locul pe care stai "de obicei", să vezi ce oameni apar faţă de ieri... E ceva ce nu pot descrie. E un sentiment de libertate pe care-l gust destul de rar în ultimul timp. Cu atât mai frumos este el atunci când îl trăiesc.