Blestem sau binecuvântare?

Cineva este bolnav. Are priaprism.

Acum stăteam şi mă gândeam dacă asta e un blestem sau e o binecuvântare. De dormit doarme numai pe spate, rar se întoarce pe burtă si asta cu destulă atenţie. Asta dacă poate reuşi să adoarmă, căci durerile sunt de multe ori prezente. La serviciu nu poate sa mai participe la sedinţe, căci umflatura respectivă este destul de vizibilă şi i-ar face curioşi pe mai mulţi... Nici de prezentarea proiectului său nu se mai poate ocupa: imaginaţi-vă, cu băţul să arate către planşele sale iar doamnele să se uite numai la şliţ. Aiurea.Totuşi, la auzul acestei veşti mai multe doamne şi domnişoare au început să se vaite cât de neglijate sunt ele acasă, că le-ar prinde bine o aventură, că chiar se gândeau la o escapadă. De ce i-au spus asta exact omului ăsta bolnav nu îmi dau seama, dar clar este că au devenit mai deschise. Hmm, ce ar putea gândi un om cu aşa boală? Cam ce ar putea gândi un om care are un creion care nu se mai termina niciodată, a cărui mină nu se consumă indiferent cât ai desena. Aşa şi cu omul nostru, are o boală cu care poate face fericite mai multe persoane. A la long. De operat cred că se poate opera cu succes la domnul doctor Ciomu. Asta cred ca ar rezolva problema foarte repede şi din 3 mişcări cum se spune...