Am reuşit!

În sfârşit am dus la finalizare un plan prin care am reuşit să scap de o hmeră care nu îmi dădea pace de ceva timp. Nu reuşeam să mă las de un joc on-line pe care îl jucam din 2007, pur şi simplu de câte ori am spus că nu mai intru găseam motive să mai arunc o privire. Am pus suflet în ceea ce am făcut acolo, unii dintre colegii de acolo chiar îmi deveniseră prieteni. Amici, e prea mult spus prieten. Aveam nevoie de ceva care să mă extragă şi să mă arunce violent din acest joc. Mai demult, cand încă eram la început l-am invitat pe un amic de-al meu sa vină şi el în joc. Reacţia lui a fost mai mult decât surprinzătoare pentru mine, dar abia acum îl înţeleg. "Eu - spunea, eu sa vin în fotbal manager??? Niciodată, abia am scăpat de hattrick." Apoi mi-a spus cât de greu i-a fost să scape de acest microb care îl cuprinsese şi că a stat 4 ani fără să se mai poată elibera. Nu l-am crezut, dar uitându-mă la sutele de ore petrecute în faţa ecranului magic de calculator şi uitându-mă la imposibilitatea unui alt amic de a face ceea ce fac eu azi, cred că a amicul avut dreptate când nu a acceptat să vină. Abia acum m-am lămurit cu adevărat ceea ce dorea să îmi spună. Acum m-am eliberat şi eu. Norocul meu este că acest joc e plin de oameni care m-au făcut să scriu postarea demai jos. E plin de persoane care au limite foarte strâmte atât la capitolul inteligenţă cât şi la onoare, tăria de carater, obraz, nivel de educaţie. Aşa ca planul meu a fost foarte minuţios, dar se pare că a fost bun. Azi, 5 iunie 2010 am reuşit să mă las de jocul al cărui link nu vi-l voi da. Mentorul meu de joc s-a lăsat şi el acum o perioadă, am simţit că pot şi eu. Simt o pierdere, dar şi o eliberare. Ioane, acum e rândul tău!