Cum se dă şpagă?

Eu habar nu am cum se dă şpaga, când e momentul să "acţionezi", ce zici, zâmbeşti sau stai sobru, dai şpaga de pe scaun sau din picioare, etc. Este foarte greu să te descurci undeva unde de regulă se dă şpagă în condiţiile în care nu cunoşti mecanismul. Dar oare cum se învaţă mecanismul de dare de mită? Există o "şcoală" a străzii, se merge pe metoda orală - din gură în gură afli şi tu care este baletul necesar, există cineva care ar trebui să îşi asume rolul de învăţat al spăgii, sunt oameni care ar trebui să fie traşi la răspundere dacă mai există încă oameni care nu cunosc cum merge treaba, există sancţiuni - de exemplu aceluia să nu i se mai dea şpaga o săptămână, există un juriu al şpăgii? Există aşa ceva? Când mai merg pe la medic şi vreau să îi ofer un cadou pentru serviciile sale, de fiecare dată am aceleaşi ritualuri ca să le zic aşa: îmi repet în cap un text imbecil pe care să fiu capabil să îl repet în cabinet de ca şi cum ar fi ceva natural pentru mine (...pentru dumneavoastră...), întind stângaci mâna în faţa oglinzii să văd dacă pe viitor voi mai putea să mă ut la mine în oglindă (de regulă după îmi cam las barbă), încerc să mă interesez dacă suma pe care o gândesc ca şi recompensă (de altfel meritată şi onestă) este suficient de mare - de regulă oamenii îmi spun ceva de genul "oooooo, atât de mult, eu dau 300.000, dă-o naibii că nu te naşte din nou"... Mie îmi e o ruşine teribilă când trebuie să dau şpagă. Pe tema asta am avut o discuţie şi cu iubita mea, care mă întreba oarecum speriată: "păi şi dacă va trebui să nasc, nu dai şpagă la ginecologul ăla, mă laşi să mă ciopârţească ca pe o vită". "Vrei să nasc în dureri sau să nasc şi eu mai uşor"???? Pus în faţa acestui element de cruntă decizie, am gândit că e cazul să învăţ oarecum mecanismul, căci uite, poate odată chiar voi fi nevoit să dau şpagă.