Eroi

Opune-te, fii revoluționar, luptă contra sistemului dacă:
- uneori poți duce lupta și singur;
- accepți ca numele tău să fie târât în mizerie;
- accepți ca prietenii tăi să te trădeze uneori;
- nu te deranjează dacă pentru o palmă primești 20;
- îi iubești pe semenii tăi;
- accepți că pentru asta poți lua bătaie, să fi arestat, scuipat, umilit de către oamenii din sistem;
- nu te afectează foarte tare amenințările;
- nu aștepți recunoștință de la oameni;
- accepți ca pentru o faptă bună oamenii proști să te înjure;
- accepți cu ușurință judecata proștilor;

- poți accepta nonșalant eșecul;

- iubești dreptatea și pentru ea nu renunți indiferent cât de greu îți este;

- Îl iubești pe Dumnezeu;

- poți accepta ca o faptă bună să fie răsplătită cu una rea;

- nu suporți ca nedreptatea să domnie viața ta;

- nu îți este frică de răzbunători;

- poți schimba mentalități și să lupți cu închistarea în banal și retrograd;

- ești dispus să lupți inclusiv cu cei pe care îi aperi.

Altfel, dacă nu ai măcar două - trei calități din cele enumerate mai sus, lasă capul ghiocel, stai liniștit și vezi-ți de treburile tale, fii un om din mulțime. Pe oamenii din mulțime nu se răzbună nimeni și atâta timp cât în universul lor nimic nu este dereglat, nu mai contează de universul celorlalți. Singura problemă este că unii oameni mai deștepți mai lasnează câte o zicală de genul „pentru ca răul să învingă este nevoie ca oamenii buni să nu facă nimic”. Ei și? Ce, răul triumfă pentru că fix cutare sau cutare stă cu capul plecat? 

Nu toți oamenii au stofă de eroi.

...ci numai cei pe care Dumnezeu însuși îi alege, pentru că Dumnezeu știe că numai aceia pot purta pe umerii lor cruci grele. Cruci ale lor și ale celorlalți, purtate deopotrivă. Dumnezeu știe că cei slabi nu își pot purta nici crucea lor, apăi pe ale altora, și de aceea uneori le ia de pe umeri această povară și o dă celor care sunt, cumva, cândva, eroi.