Facebook, primele impresii

Iată că au trecut 2 săptămâni de când mi-am făcut un cont de facebook și vreau să împărtășesc primele mele opinii pe tema „cu sau fără cont de facebook”. În acest răstimp am reușit să îmi (re)găsesc 93 de prieteni, dintre aceștia doar pe unul nu îl cunosc personal, pe restul îi știu, sunt amici, prieteni, cunoștințe, rude, etc. Am descoperit câțiva oameni pe facebook pe care sincer nu mă așteptam să îi văd ever pe acolo, dar uite că aveau cont de facebook nene, mare mirare am mai avut. Am regăsit câțiva oameni cu care pierdusem legătura și cu care nu mai trăgeam speranța de a mai vorbi vreodată. Dintre cererile de prietenie pe care le-am trimis, unii mi-au răspuns aproape instant - ceea ce dovedește că petrec suficient de mut timp pe facebook - iar alții nu mi-au răspuns niciodată, deși mă așteptam să îmi acorde „prietenia” lor virtuală măcar. Am găsit și oameni pe care îi știu dar cu care nu voi deveni niciodată prieten pe facebook, căci îi cam urăsc sincer. Unele impresii pe care le aveam despre cunoscuții mei mi le-am întărit, alte impresii mi le-am schimbat ușor. Destul de multe modificări pentru numai 2 săptămâni. În fine. Pe facebook am observat unele preocupări la unii dintre cunoscuții mei despre care nu știam mare lucru. Sunt și oameni care sunt în lista mea de prieteni și par că nu au activitate pe facebook, căci nu îmi apare nimic niciodată pe perete. Peretele este un soi de nu știu ce, un front page care se actualizează permanent cu activitățile prietenilor din lista omonimă. Ceea ce îmi pare diferit de lumea reală (...) este faptul că aici, pe facebook oamenii par mai puțin dispuși la violență, par că folosesc acest site numai pentru a expune impresiile pozitive, ceea ce, recunosc, mi-a plăcut. Am văzut multe fotografii ale multora dintre cei care sunt prezenți în lista mea și mi-am dat seama că ei au vieți destul de frumoase, culmea, cine ar fi crezut că mai este posibil așa ceva în anii ăstia de cumplită dictatură băsesciană? Chiar și paginile oficiale ale instituțiilor (nu am vizitat foarte multe) par mai friendly decât instituțiile în sine. Impresia mea este că foarte mulți oameni sunt dispuși să discute despre orice și mă refer aici mai ales la persoanele de notorietate, care marea majoritate au cont de facebook. Impresia generală este că oricine poate fi prieten cu oricine în acest spațiu. Facebookul beneficiază și de un chat unde poți discuta cu prietenii care sunt și ei on line la aceleași ore cu tine. Am văzut unele faze amuzante postate de unii sau alții. Facebookul este altceva. E ceva total diferit și ideea tipului ăla de a făcut toată tărășenia asta mi se pare foarte faină acum. Mă căiesc că am judecat oarecum greșit fenomenul, nu este ceva asemănător cu give me 5 sau cum s-o numi site-ul ăla, nu e ceva de genul Neogen sau altceva de genul site-urilor în care îți cauți - cică - jumătatea și unde găsești tot felul de pațachine pe post de doamne... Nu e site de găsit femei în călduri/bărbați dornici și potenți, depinde de ce ești, bărbat, femeie, straight, bisexual sau mai știu eu ce altă înclinare din asta sexuală. Nu. Nu este așa ceva, eu unul nu am simțit asta, ba din contra. Nu este un site de puști cu pistrui care stau cu orele și vrăjesc profile frumoase, nu este un site ca oricare alt site pe care l-am vizitat până acum și în care ideea era de socializare zice-se. Impresia este una puternic pozitivă, mai ales că am descoperit oameni despre care nu mai știam nimic, mă repet iată, mi-am readus în atenție amintiri frumoase și așa mai departe. Îmi înțeleg încăpățânarea de a nu-mi face cont, căci dealungul vieții am vizitat mai des sau mai rar tot felul de pagini din astea de internet care erau într-un anume fel, m-am gândit că și facebookul este astfel și el și va fi o pierdere de timp. Nu e. Bine, nu mai vorbesc că pleznit de o pneumonie fiind am petrecut toată săptămâna trecută acasă în medical, bolind și jucându-mă pe facebook. Are câteva joculețe chiar faine, cu adresare pentru persoane cu vârste cuprinse între 5 - 88 de ani, desul de inspirate unele. Eu joc City Ville, unde trebuie să îți construiești un orășel, sarcină care cere ceva timp și mai ales prieteni... Nu am încercat „decât” vre-o 3 jocuri, dar am renunțat și am rămas numai la un joc, trebuie să fie și un pic de rațiune în toată vâltoarea asta. Probabil că la un moment dat voi reveni cu o postare în care să arăt și aspectele negative care posibil că vor apărea la un moment dat, dar în prezent savurez numai aspectele pozitive, singurele pe care le receptez. E adevărat că nu mă mai simt „superior” prin refuzul de a-mi face un cont pe facebook, dar nu regret scăparea în păpușoi. Aveam așa, un soi de pseudomaturitate afișată atunci când mă declaram liber de facebook, probabil că Dumnezeu m-a luminat că eram infatuat și mi-a arătat că nu există motiv de frică, că oameni mai mult decât respectabili au ales calea asta și că e cazul să nu mai țin nasul pe sus atâta în privința acestui site. Așadar, măcar de curiozitate, recomand! Have fun!