Definiții. Azi: bărbat.

Până la ora la care scriu aceste rânduri, nu am habar dacă sunt sau nu un bărbat adevărat după cele mai drastice definiții moderne. Sau după orice definiții dorește cititorul. Mă gândesc intens de câtvea zile la subiectul ăsta și nu știu care ar fi concluzia care să o expun aici spre lămurirea dumneavoastră. Bărbatul modern este tare imatur. Mă uit la gagiii cu care intru în contact: oameni cu păr la cur cum se zice, cu copii și familie acasă, se gândesc numai la imbecilități de genul „ce cur are aia”, „ce i-aș face ăleia” și alte asemnea. Excepții sunt, dar alături de exceptați trăiesc un oarecare sentiment de singurătate. Poate e vina mea că nu înțeleg să mă manifest oarecum ridicol la vederea unei femei frumoase, dar eu cred că atunci când vezi un înger de femeie trebuie să îi arăți într-un fel mai finuț că o apreciezi, ca ea să se simtă privită pentru frumusețea ei, pentru candoare, pentru drăgălășenie ci nu pentru că deține una bucată sex de oferit macho-ilor pe post de trofeu. Orice bărbat adevărat se joacă. Ați văzut voi femeile la jocuri? Fie că ies la joacă cu băieții, la un fotbal de regulă, fie că petrece cu orele în fața monitorului, bărbatul adevărat se joacă cât îl țin puterile. Nu mai zic de urmăritul jocurilor la tv. Am văzut comportamente reprobabile de la un rahat de meci de fotbal. Inutil să povestim cam ce fac atunci când merg să vadă live un meci, adică pe stadion. De la înjurături (care au neapărat referire la biata mama fotbalistului până la cele necrofile, care includ rudele decedate...) până la aruncatul de obiecte contondente, bărbatul modern își etalează calitățile de „atlet” de fiecare dată când are ocazia. Rareori acesta își asumă responsabilități casnice, cum ar fi să pună și el aspiratorul sau să spele un vas. Consumă alcool în cantități deloc neglijabile și în loc să găsească asta ca fiind ceva negativ, omul nostru se laudă cât ține el la băutură. Nu știu cum or fi bărbații din alte state, dar românul se laudă (dacă tot suntem la capitolul laude) cum se descurcă el, cum a dat o șpăguță acolo și a rezolvat înaintea fraierilor, cum l-a țepuit pe x sau pe y, cum răzbește el în viață. Bărbatul trebuie neapărat să dețină mașină mare. El nu poate conduce o mașină mai mică, chiar dacă nu are bani să pună benzină tancului doar duminica. Face manevre riscante și se crede minim Sebastian Loeb, în fapt riscă viața celorlalți total inutil. Bărbatul nu plânge, nu iubește, nu este blând cu animalele. Bărbatul nu face nimic acasă, că el are job stresant și are pretenția ca femeia (în cazul că este căsătorit) să îl ajute să treacă peste stresul acumulat în toată ziua în care a stat pe messenger sau pe facebook la muncă. Bărbatul minte ca să fută. El nu poate fi sincer cu o femeie. Există de regulă două lumi, cea reală în care își duc viața oamenii normali, și cea din mintea lor, în care trebuie să jonglezi cu 327 de minciuni și cu tot atâtea zâmbete false și trucuri de futut. Bărbatul nu poate sta cu o singură femeie, el are tot timpul scuze pentru faptul că a înșelat, dar niciodată nu acceptă că și femeia de lângă el poate ceda unor tentații. Nu iartă niciodată și se răzbună pe o (una) greșeală a femeii cu 300 (trei sute) greșeli pe care aceasta trebuie să i le ierte. Nu are cuvânt și nu se poate pune bază pe el. Bărbatul se crede foarte atrăgător, așa, de felul lui. Crede că este idolul multora, chiar dacă are 100 de kilograme și nu a citit nimic altceva decât subtitrarea de la o telenovelă. Crede că cititul nu este deloc sexy... Bărbatul are idei puține și fixe. Nu acceptă că poate emite o enormitate și rareori este amator de sfaturi, și oricum nu le ascultă în veci pe cele care vin în contradicție cu concepțiile lui. Este laș. Adică sare la bătaie pentru o duduie cu moravuri îndoielnice (și care eventual l-ar răsplăti cu ceva pasăre) dar nu are curaj să înfrunte un politician mai mojic sau nu iese la o revoluție sau ceva din care ar avea de câștigat mai mult de o persoană, a lor. Bărbatul nu are umor veritabil, el folosește câteva bancuri bine plasate pentru a poza în amuzant. Nu cunoaște autoironia și autocritica. E bine ce face el, ia asta ca pe un truism, nu încearcă niciodată să vadă dacă nu cumva s-a înșelat. Îți vorbește de parcă ar deține adevărul absolut. Fiind oarecum limitat intelectual, se lasă ușor influențat și chiar manipulat (desigur, fără să sesizeze asta) de un imbecil care vorbește frumos în sofisme. Mare amator de prnografie, consumă cu nesaț revistele și site-urle tematice. Relativ impotent, crede că mult = calitate. Nu este realmente interesat de parteneră și în actul sexual urmărește fix propia satisfacție fizică și mentală. Inadaptat și inert, nu poate supraviețui în lipsa celei pe care o desconsideră cel mai mult: femeia. Și multe altele care se mai pot spune, așa până să umplem un blog întreg. Așadar, dacă asta ar fi definiția bărbatului, dacă măcar și jumate s-ar regăsi în descrierea insului ideal, atunci nu prea mă încadrez.