Piața TV, compendiu

Tot mai multe reacții apar zi de zi la ceea ce oamenii văd la tv. De când a apărut, televiziunea a dat naștere trăirilor care mai de care mai diverse, a intrigat, a bucurat, a instigat voalat la iubire, la ură, a fost detestată sau iubită, a reprezentat un vector de ură sau de simpatie. Televiziunea - ca termen generic - nu a trecut niciodată indiferentă maselor, astfel că vrem nu vrem un pic din ceea ce gândim sau suntem se datorează și televiziunii. În România, înainte de Revoluție a produs multe show-uri care redifuzate astăzi ar păstra un aer de actualitate, de modern, de perenitate. Așa cum un Caragiale este actual indiferent dacă l-ai monta în 1900, 1940 sau 1990, așa și producțiile trecutului TVR au un parfum aparte. Cum nu exista conceptul de concurență, tot ceea ce era de televizat apărea logic numai la TVR: competiții sportive, piese de teatru, filme, orice se producea era difuzat către mase de un unic canal, susținut de o taxă relativ modică pentru nivelul salarial al anilor aceia. Apoi a venit modernismul, au apărut televiziuni care mai de care mai diverse. Până aici nimic anormal, după 1989 era oarecum necesară apariția acestora, mai ales că televiziunea din România intra într-o nouă eră, aceea a diversității care nu mai putea fi susținută de o singură instituție de media. Publicul, plictisit de programele rigide pe care TVR-ul a fost obligată de regimul comunist să le transmită, a început să se îndepărteze, oferta de programe „lejere” și filme de acțiune fiind destul de greu de refuzat. TVR-ul trebuia să mențină standardul de calitate, chiar acă asta ar fi însemnat pierderea unei mase mari dintre telespectatorii pe care îi avea. Încet - încet competițiile care în mod tradițional erau difuzate către toată lumea, au devenit vizibile doar celor care aveau bani de a se abona la un distribuitor sau altul de cablu. Paradoxurile își fac din ce în ce mai des simțită prezența: aproximativ 8.000.000 abonați numai la cei 2 mari operatori de cablu, aproximativ 5.000.000 de plătitori de taxă. Unde sunt mai mult de 3.000.000 abonați? Jurnalismul agresiv care dă privitorului ceea ce dorește (sânge și circ) capătă în anii 2000 cote impresionante. Unele trusturi de media fac partizanat politic, critică cu precădere puterea indiferent care ar fi aceasta (nu este ceva rău în sine) iar asta aduce frustrărilor și neajunsurilor multora dintre români un motiv de a se lasa în fața ecranului magic. Cei mai mulți schimbă divertimentul cu talk - show-ul, calitatea cu cantitatea, ideea prezentată de-a gata cu propiile idei. Coroborat cu atacurile tot mai dese asupra televiziunii publice, televiziunile private câștigă tot mai multe persoane alături de ele pe post de telespectatori, ceea ce se traduce în audiente bune, dar de cele mai multe ori măsluite. Cine pune mâna pe listele cu peeper-metre devine o televiziune cu audiență, iar scandalul recent declanșat în Turcia pe exact această temă aduce numai un singur exemplu în întărirea opiniei că nu se fac măsurători foarte foarte corecte. Profesioniștii de modă veche ai TVR-ului nu mai au aparent căutare, dar aceștia continuă să nu facă rabat de la calitate, chiar dacă uneori au impresia lucrului în van. Generațiile noi sunt educate tot în spiritul calității, chiar dacă tentația este de a se folosi scuza modernismului pentru a ieși din tipare. Momentan publicul a cam început să se sature de comercial, s-a maturizat și deja ridică tot mai sus stacheta pretențiilor pe care le are de la un program media. Așadar, se anunță din nou vremuri bune pentru cine creează calitate, pentru producțiile în care țâțele, injuriile, mitocănia, voma mentală și bârfa apar numai accidental sau chiar deloc. TVR-ul știe să producă cu bani puțini, știe să producă din nimic ceva ce poate avea priză la public. Subfinanțarea crasă în care se zbate de câțiva ani Televiziuniea Publică din Romînia, a lăsat indiferenți mai multe duzini de oameni care puteau oferi șansa unor profesioniști de a crea ceva educativ, ceva bun, de calitate. Interesul este ca oamenii să se uite la niște băieți frunos tunși și la niște fete foarte frumoase și să ia de bun tot ce spun aceștia, iar ei știu ce să spună. Numai că poporul acesta începe să se trezească și nu mai înghite orice i se pune pe ecran. Iar ei au observat asta, de aici și furia cu care atacă bătrâna doamnă. În lipsa vulgarității (cu mici excepții, există pe ici pe colo câteva producții ok) televiziunile private nu mai au ce oferi maselor de telespectatori ce s-au maturizat și care sunt în căutarea echilibrului în detrimentul facilului. Ei știu să producă numai cu bani mulți, bani ce nu mai vin atât de facil ca altă dată, iar asta anunță o scădere a popularității sutelor de televiziuni private. Prognozez că TVR va renaște, iar asta nu foarte departe de acest moment la care scriu aceste rânduri.