Se zice că într-o pădure trăiau mai multe veveriţe laolaltă. O veveriţă vindea roşii, una banane, alta portocale, alta făcuse casă bună cu mai multe veveriţe şi lucrau împreună., dând naştere Alianţei Civile. Alte veveriţe vindeau roşii foarte roşii, care cresc numai undeva în partea de extremă stângă a pădurii. Aşaaaa. La conducerea pădurii erau veveriţele care vindeau roşii foarte roşii, din partea stângă a pădurii. Şi cum roşii ca ale lor nu se mai găseau, ele făceau preţul după cum le dicta voinţa, punând poporul de veveriţe la cheltuieli inimaginabile, astfel că cele mai multe dintre veveriţe erau nevoite să cumpere roşii la fel, dar preţul plătit de ele era destul de mare. Au fost şi veveriţe care nu au plecat capul la preţurile mari impuse de aceşti tirani de veveriţe, aşa că s-au refugiat în zonele mai înalte ale pădurii şi au luptat cu aluna în mână, multe dintre ele ajungând prizoniere sau chiar pierzând-uşi blana. Multe au pătimit în închisorile veveriţeşti şi au devenit sfinte... Şi tot aşa, an după an, chin după chin, până când veveriţele nu au mai suportat teroarea şi au ieşit la un miting organizat de sus în jos şi pornit de jos în sus. Ca urmare a acestui miting, veveriţele care vindeau roşii foarte roşii au fost îndepărtate de la conducerea pădurii. La plecare lăsase pădurea cu investiţii masive în industrie, astfel că la o adică în acea pădure se producea de la ac la elicopter, practic nu era ceva de care să aibă nevoie o veveriţă şi să nu fie produs în pădurea noastră. Toate veveriţele aveau loc de muncă dar nu aveau voie să îşi poarte coada stufoasă. Scorbură primeau toate, se treceau pe o listă şi în 2 - 3 sezoane primeau, căci se construia foarte mult, economia era strâns legată: uniele munceau în şantiere, altele făceau maşini unelte, altele în agricultura pădurii care se făcea în grupuri, altele produceau Veverodacii - nişte vehicule foarte bune pentru pretenţiile de atunci ale pădurii. În fine, nu mai insist, o pădure destul de frumuşică, cu milioane de dolari pădureni investiţi în toate industriile pădurene. De ciudă, fiul veveriţoiului îndepărtat din capul pădurii spunea: "voi nu puteţi nici măcar să zugrăviţi în 20 de ani ce a construit tata în 10". Acum, după 20 de ani, mai toţi copacii din pădure sunt nedaţi cu var, plus că au dispărut mulţi dintre copaci (unii spun că veveriţele care au venit la putere au furat cu acte mai toată industria construită de veveriţele care vindeau roşii foarte roşii) rămânând doar pe la jumătate faţă de cum era la data când pădurea s-a răsculat. Apoi a venit la putere veveriţele care vând roşii simple. 6 ani au stat. Au vândut toate intreprinderile şi au lăsat pe drumuri multe veveriţe, care au început să gândească că chiar dacă erau roşiile cele mai roşii foarte scumpe, măcar aveau un sentment de siguranţă când mergeau pe stradă, iar o roşie acolo îşi permitea oricine să cumpere. Acum au apărut cazurile de sărăcie veveriţoasă extremă, există veveriţe care nu au unde să stea, nu mai au scorbură, nu mai au nimic, stau aşa brambura prin pădure. Apoi au venit veveriţele care lucrau împreună. Astea erau bolnave psihic, astfel că au terorizat toate veveriţele care susţinuseră veveriţele care vindeau roşii. Veveriţele astea şi-au arondat singure dreptatea, credeau că ele sunt singurele care deţin adevărul, şi au acţionat ca atae. Au existat pedepsiri ale celor care nu credeau ca ele, astfel că multe veveriţe au suferit. A fost o perioadă foarte tristă pentru majoritatea populaţiei de veveriţe, care au înregistrat mari probleme la provizia de alune, ghinde şi alte asemenea merinde. Veveriţele erau foarte triste şi se simţeau foarte ameninţate, astfel că la alegerile libere organizate în pădure imediat după guvernarea acestora, poporul veveriţos le-a pedepsit şi le-a scos în afara parlamentului pădurii, deci le-au dat o binemeritată lecţie. Este una din puţinele lecţii pe care veveriţele au fost în stare să le ofere celor ce le-au umilit, nu sunt sigur că în pădurea contemporană se mai poate face aşa ceva. Apoi au venit iarăşi veveriţele care vindeau roşii. Şi s-au aucat de treabă, astfel că în pădure mai toate veveriţele au început să prospere. Poporul de veveriţe începea încet - încet să îşi dea seama că în partea stângă a pădurii viaţa e mai frumoasă decât în partea dreaptă. Asta până cănd, din depărtări, a venit o veveriţă care în trecut vindea roşii foarte roşii, care o dusese bine pe vremea ălora, pe care unele veveriţe o bănuiau că este fostă păzitoare, care a ieşit la rampă cu un discurs care o păcălea până şi pe cea mai abilă veveriţă. Veveriţoiul ăsta vorbea de ca şi cum abia acum se născuse şi care dădea impresia că are soluţia genială pentru pădure, că are salvarea din ceea ce părea nasol, că el - veveriţoiul - va duce întreaga populaţie de veveriţe cu corabia lui acolo unde ei nici nu visau, în grădina Eden-ului nu alta. Toate veveriţele au votat veveriţoiul care vindea portocale. El spunea iniţial că locuieşte în staânga pădurii, doar că după ce s-a văzut la conducerea pădurii a virat brusc şi a spus că s-a mutat în dreapta pădurii. La început aceste veveriţe - care vindeau portocale - s-au aliat cu alte veveriţe care vindeau fructe, respectiv cu cele care vindeau banane. Au pus prim - veveriţă pe o una care părea docilă, numai că aceasta s-a dovedit o ghindă tare de spart şi i-a rezistat tendinţelor faraonice - tiranice - dictatoriale ale veveriţoiului şef. Cu toate că economia pădurii duduia, erau destule ghinde, alune şi tot felul de merinde, în pădure nu s-a construit niciun metru de autostradă, nu s-a făcut în mare mai nimic, doar s-a consumat pe plasme veveriţoase, pe credite date doar cu nuca individuală şi alte asemenea bazaconii. Apoi au venit alegerile şi veveriţele care vindeau portocale au scos o maşinărie infernală, cu care ameninţau toate veveriţele şi care prin impunerea unei stări de frică - acolo unde se poate - sau prin cumpărarea cu ghinde foarte multe a altora, au obţinut primul mandat în care nu s-au aliat cu nicio formaţiune veveriţoasă. După aceasta, ei care credeau că sunt cei mai deştepţi, ei veveriţoii care vindeau portocale, au dus pădurea în pragul disperării. Incompetenţi, cu idei imbecile, dând dovadă de un evident retard politic, incapabili să gestioneze treburile pădurii, nu au găsit decât soluţia "dacă noi nu putem să conducem pădurea, nu ne dăm noi demisia, mai bine să suferiţi voi toţi, o pădure întreagă". Într-o evidentă evoluţie a unei boli psihice grave, incapabili de dialog (spun că o alună este albastră şi ne arată o alună crem, toată populaţia vede aluna crem iar ei afirmă că aluna e albastră), cu idei cel puţin bizare, mincinoşi, laşi, meschini, făţarnici şi trădători, veveriţoii care vând portocale se cred Mesia pe Pământ, se cred de neoprit şi consideră că regimul lor va dura la infinit. Prin vocea veveriţoasă a unuia dintre ir, Silvianimus Persecuţie, dau frâu liber unor iniţiative legale cel puţin imbecile, precum aceea de a nu mai da salariu veveriţelor care ţin legătura cu Veveriţa Supremă, precum aceea în care el reduce numărul de posturi ale televiziunii publice TVVeveriţa Info şi TVVeveriţa Regional, pentru ca toate veveriţele să se uite la noul lui post de televiziune de ştiri (!!!!!), precum aceea în care ciorilor le adresează apelative jignitoare şi să fie obligate toate veveriţele să scrie în acte oficiale acele cuvinte. Umilesc pe toată lumea, apar la televiziunile pădurii şi zâmbesc a zeflemea, plătesc poliţe care aduc satisfacţie personală în detrimentul interesului pădurii, dau voie veveriţelor care vobesc păsăreasca, vulăpeasca, etc să înveţe în limba lor, ceea ce aduce o umilinţă de nedescris populaţiei majoritate de veveriţe. Populaţia de veveriţe, hipnotizată de un veveriţoi care se numeşte Alo Dior, asistă la tot acest spectacol fără reacţie. După ce veveriţele care vând portocale - ele însele născute din trădarea unei veveriţe fără gât, care avea capul lipit pur şi simplu de trunchi - au cumpărat mai multe veveriţe dispuse să trădeze pentru multe alune, după ce au spart mai multe bresle (a vânzătorlor de roşii, de banane, etc) după ce au atras alături de ele şi veveriţele care vorbeau şi alte limbi (păsăreasca, urseasca, vulpeasca, ciorasca, etc) aceştia îşi impun ideile distrugătoare de speranţe şi fac experimente pe întreaga pădure. Veveriţoiul cu corabie, a spus că este un veveriţoi jucător, a avut dreptate, se joacă cu soarta întregului popor de veveriţe, ducând-ul pe acesta nu în Rai, ci în Iad. Bine, el a mai spus mai multe chetii, că îi place sexul oral cu licurici (beac!!), că el este Veveriţa Supremă pe pădure, că o reporteriţă care l-a întrebat ceva nu e veveriţă ci e cioară care nu face băiţă, etc, dar având atât de mulţi trădători cumpăraţi de partea sa, îşi poate permite să facă şi să zică ce vrea, exact aşa cum făceau veveriţele care vindeau roşii foarte roşii. Singura diferenţă este că alea a construit ceva ce nu se va mai putea construi prea devreme în pădurea din povestea aceasta. Şi uite aşa, toate veveriţele de bună credinţă sunt nevoite să mai aştepte încă 2 ani până când se vor putea pronunţa cu privire la noua clasă de veveriţoi conducători. Acum, se pune întrebarea, oare memoria veveriţelor va ţine atât de mult, încă 2 ani de aici încolo sau vor uita totul şi vor arunca pădurea tot în braţele celor care locuiesc în dreapta pădurii, adică în mâna dezastrului economic, social, cultural şi nu numai? Oare au ele, veveriţele care acum suferă din plin, o memorie suficient de bună? Vom vedea! Eu cred că nu au. Cu 2 luni înainte de alegeri, veveriţele care vând portocale vor da mii de portoclae gratis, vor da găleţi gratis şi veveriţele, îmbuibate de pomana ce o vor primi, vor uita tot ce au pătimit.
