miercuri, 14 octombrie 2009

Pelicanul Gogu

Observ o hibă în năravul românilor: mulţi spun dar nu fac, dezbat sec, fără ca din dezbatere să tragă o concluzie şi să acţioneze ca atare. Văd oameni care observă anumite probleme, le verbalizează şi apoi totul sucombă, nu se mai întâmplă nimic.
Azi am fost la o conferinţă a genialului Dan Puric. Despre umor. Credeţi că această conferinţă a fost toată numai un râs? Nu a fost deloc aşa, a fost o conferinţă deseori încărcată de profunzime şi meditaţie, de tăcere şi emoţie. Am auzit vorbindu-se în seara asta despre oameni care acţionează, activi, luptători, martiri. Eu întălnesc deseori oameni care spun, văd, dar nu fac nimic.
Povestea marele nostru frate, despre un pelican de prin Deltă, pe care l-a întâlnit odată pe uliţele unui sat, la un moment la care ceilalţi pelicani plecaseră "în ţările calde". Întrebând un sătean ce e cu pasărea, acesta a spus că pur şi simplu nu mai vrea să plece, şi e deja la al 2-lea an.
Cred că ar trebui să fim şi noi nişte mici Pelicani Gogu, să luăm atitudine şi să nu mai stăm să ne plângem că ne e rău.
Dacă vezi o hărtie pe stadă, apleacă-te şi pune-o în coş.
Dacă vezi un cocalar în trafic, lasă-l pe el primul, chiar dacă nu are prioritate.
Dacă vezi că cineva îţi calcă demnitatea, spunei direct în faţă că nu accepţi aşa ceva.
Şi aşa mai departe...

Fii Gogu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu