Despre jeg și educație

Unii dintre cunoscuții mei mă acuză uneori de faptul că sunt prea exagerat atunci când vine vorba de curățenie. Recunosc, sunt tipicar, poate prea tipicar după opinia unora (dar așa suntem noi racii) și îmi place să văd ordine și mai ales curățenie în jurul meu. Dacă vin la x în vizită și are furculița cu orez uscat rămas pe ea, sunt șanse mari să invoc un motiv oarecare că nu pot mânca, pentru a nu pune acea furculiță în gura mea. La fel dacă y a făcut un ceai și dealungul timpului pe lingurița lui s-a adunat negreală din aceea specifică... Îmi plac ca hainele mele să fie curate și nu port nimic mai mult de o zi. De asemenea îmi place casa măturată - cum se spune - și ordonată. Îmi place să știu că în dulapul cutare găsesc chiloții, în sertarul cutare găsesc fețe de masă și așa mai departe. Sincer nu înțeleg unde e damblageala mea și ce anume îmi reproșează unii, mie așa mi se pare că ar fi normal să fie. Apoi, pe stradă îmi place să am unde arunca o hârtie, să fie măturat temeinic (nu greblat hârtiile, măturat!!!) să fie o floare dacă arhitectura locului permite sau o iarbă frumos tăiată. Gardurile să nu fie căzute și făcute din 33 de materiale diferite și așa mai departe. Oare asta e ceva negativ? Exagerat nu sunt căci de exemplu am prostul obicei de a nu-mi face niciodată patul. Eu am observat o similitudine între gradul de curățenie și gradul de educare al oamenilor, sau a majorității oamenilor dintr-un loc. Nu vreau să fac trimiteri subliminale la mine, dar așa este. Iată spre exemplu că în filme, un om sărac cu mintea și nu numai, este ilustrat ca fiind murdar, trăind în mizerie, în dezordine, cu haine dărăpănate pe el. Oamenii needucați nu se îmbracă în haine alese ci mai degrabă în haine mai puțin elegante, în zdrențe sau oricum în haine murdare. Pe de altă parte, un om educat este ilustrat ca având o ținută îngrijită, este curat, tuns, frezat, aranjat, sulemenit iar în casa lui este tot timpul curățenie lună. Cam așa este și în realitate. În țările care au un anumit nivel de dezvoltare, uimește exact acest nivel de curățenie afișat încă de pe stradă, din atenția pentru amănunte. Peste tot este ordine, totul este curățat, nimic lăsat la voia întâmplării, exista o armonie, nicidecum mizerie, harababură, grafiti și mai știu eu ce, ceea ce se poate vedea în cartierele muncitorești - să le zicem așa. Așadar, aș putea trage ușor concluzia că a fi ordonat, curat și alte asemenea nu este de fapt ceva negativ, ba din contra aș spune, din moment ce majoritatea care vizităm acele locuri venim și povestim exact cât de fain este acolo unde este curățenie. QED.