Bacul, politica și viitorul

Ieri s-au afișat rezultatele la bacalaureatul din 2011. Unii au spus că este dezastru, alții catastrofă, oricum nimeni nu este foarte încântat de ceea ce se petrece. De regulă nu iau atitudine foarte rapid pe subiectele zilei, dar aici cu greu mă pot abține să nu îmi spun și eu punctul de vedere. Cred că pe undeva trebuia să facem odată și odată și ceea ce s-a făcut la acest examen, adică trebuia să se înceapă de undeva, de la o generație. După 1989 în mod constant nivelul învățământului de la noi a scăzut dramatic. Eu de exemplu dacă era să dau bacul la standardele de la Revoluție, nu știu dacă reușeam să mai iau exact aceeași notă. Mergând pe cruzimea specifică a actualei puteri, era evident că ei ar fi fost cei mai potriviți să rupă pisica de la jumătate. Au făcut niște subiecte pe care cei mai mulți le-au considerat excesiv de grele. Exemple de genul elevilor care erau șefi de promoție și au luat note de 4, 5 și 6 sunt grăitoare zic eu. Crezându-se eterni, reprezentanții actualei coaliții de guvernare încearcă și aici să facă ceea ce au făcut cu întreaga populație de ani buni: să facă teste de rezistență și alte experimente pe elevi. Pe ici pe colo există câte o răbufnire, câte un solgan pictat pe perete șters repede de director, o găleată de vopsea pe geam și cam atât. Coafura rezistă. Nu știu care este nivelul de dificultate a acestor tipuri de examen prin alte țări, dar cred că ar fi foarte interesantă o comparație. În fine. Anul ăsta a fost unul dintre primii în care nu s-a mai copiat. Eu am fost tare fericit, căci nu îmi amintesc să fi fost un om care a copiat foarte mult în școală. Erau mai multe motivele pentru care nu copiam, începând de la frica de a fi prins, continuând cu principiuul conform căruia mai bine un 6 curat decât un 10 furat și terminând cu sila totală pe care o mai am și acum față de tot ceea ce este furat. În sfârșit toți elevii sunt nevoiți acum să joace au arme egale. Iar pe undeva cred că este mai bine așa. În toată povestea asta există și o vină a elevilor, care și-au pierdut total apetitul pentru învățat. Am o prietenă care este lector universitar și care îmi povestea că de la an la an vin studenți care nu au nic măcar păregătirea de bază pusă la punct, nu mai vorbim de nivelul minim necesar pentru a accede la o facultate. Mulți terminau facultatea tâmpi, cu un bagaj minimal de cunoștințe, oricum total nepregătiți pentru ceea ce se așteaptă de la ei. Societatea zice-se investește în ei, investește în ingineri, medici, istorici și așa mai departe, dar la final primește tot felul de pseudo-profesioniști care vor oferi servicii tot pseudo... În ziua de azi diploma de facultate este echivalentul cu cea ce școală profesională de acum 22 de ani, astfel că nu te mai poți angaja mai nicăieri cât de cât ok fără a avea o astfel de țidulă. Elevii nu mai învață căci nu mai înțeleg ce să facă cu o hârtie fără valoare, profesorii sunt și ei demotivați. Sunt demotivați pe de o parte de către sistemul de învățământ care le oferă salarii zic eu mici (deși și aici e de discutat, un profesor ia 1.500 de lei salariu dar are 3 luni concediu pe timp de vară, lucrează câte 6 ore pe zi, etc), dar și de elevi, care manifestă tot mai des lipsă de respect pentru profesia lor, pentru ei ca persoane. E și dificil să poți să creezi o atmosferă propice când elevul vine la școală adus de BMW iar tu îți repari lună de lună un Tico amărât. O altă problemă pe care o putem lua în calcul la stabilirea posibilelor cauze ale „celor mai slabe rezultate din istoria bac-ului din România” este mafia profesorilor. Sunt și unii profesori care nu predau tot ceea ce trebuie la ore, care nu respectă elevii, care fac tot ceea ce este necesar pentru ca elevii săi să aibă nevoie de meditații. Știu exemple în care părinții mai bogați vin cu diferite atenții iar odraslele lor sunt mai bine „văzute”, joacă titulari în echipa de fotbal a clasei, au câte jumate de punct acolo la teze și așa mai departe. Ori, este evident că se impune și aici o reformă. Așa cum Ministerul Educației a procedat mișelește pentru că a schimbat regulile jocului numai la bac, așa și profesorii și elevii ar trebui să conștientizeze că se impune o reformă și a modului de abordare a actului educațional în care sunt părți. Eu de exemplu nu am intrat la liceu din prima, astfel că sistemul (1990) mi-a oferit șansa să urmez cursurile unei școli de meserii. Desigur, eu nu m-am mulțumit cu așa ceva, am încercat să îmi continui studiile și azi consider că am făcut bine. Dar sunt foarte mulți tineri care sunt puțin interesați de școală și care dacă nu sunt agățați cumva în sistem ies pe stradă. Ori, școala străzii are și ea valoarea ei, dar niciodată nu va egala ceea ce poate oferi sistemul de învățământ al unei țări. De aici încolo rămâne să vedem dacă și angajatorii vor percepe schimbarea de standard și vor accepta măturători cu doar 12 clase, vânzători la Carrefour fără bac, ospătari sau șoferi fără diplomă de facultate. Rămâne să vedem dacă viitorul acestor puști este compromis, dacă ei vor face față unui eșec venit la o vârstă atât de fragedă, dacă vor găsi resursele să nu renunțe și să facă precum am făcut eu, adică să persevereze și să meargă mai departe chiar dacă azi li se pare că toate ușile li se închid în nas. În funcție de cum vom percepe noi toți această încercare de revenire la un anumit standard, vom ajunge să producem în 5 - 10 ani oameni care se vor apropia de un nivel de pregătire precum cel de dinainte de 1989. Îmi aduc aminte că pe vremea mea era o performață să mergi la liceu și să îți iei treapta (eu din fericire nu am mai apucat-o), apoi să îți iei bacul. Nu oricine lua bacul, iar elevii ăia, pregătiți de „nenorociții” ăia de comuniști aveau un nivel de pregătire care azi ni s-ar părea impresionant. Nu mai zic la facultate, unde odată intrat ți se asigura un statut anume în societatea românescă, primeai respect și recunoaștere a valorii tale. Îmi aduc aminte că examenul de intrare era drastic (azi nu cred ca l-ar mai lua nici 10% dintre studenti), examenele în timpul facultății erau serioase, susținerea examenului de atestare era la fel de serios. Azi poți să nu ști să faci acordul subiectului cu predicatul și să termini liniștit o facultate. Bine, poți să nu ști genurile substantivelor și să ajungi chiar și ministru, dar asta e o altă discuție. Așadar, e bine că se încearcă ridicarea standardului, dar trebuia spus asta de la începutul anului. E bine că nu se mai acceptă furtul prin copiuțe. E bine că se încearcă ridicarea nivelului. E bine că - până la urmă - și acești elevi vor merge la vot la anul. Nu este bine că societatea va cere în continuare diploma de facultate pentru ca să te angajeze ospătar. Nu este bine pentru că s-au schimbat regulile la finalul jocului. Nu este bine pentru că reforma în fapt nu s-a făcut, copii tot manuale groase de materie de memorat au de parcurs într-un an școlar, tot școala bazată pe memorare în detrimentul școlii practice vor urma, și așa mai departe.