Despre comuniști și despre noi, partea a 18-a

Arta și artiștii. Cei mai mulți dintre artiștii de foarte bună calitate s-au format înainte de Revoluție. Cu greu pot numi câțiva actori buni care au apărut în ultimii 20 de ani sau care au început a se forma după 1989. Pe vremea lui Ceașcă se făceau zeci de filme, cele mai multe cu priză la public și astăzi. Filmele istorice prin care noi toți eram învățați ceea ce ne era lene să studiem la școală sunt și astăzi destul de urmărite și repere ale cinematografiei românești. Ba chiar filmul Mihai Viteazul este în top 10 mondial la realizări de film istoric. După ce a căzut Ceașcă nivelul a scăzut brusc. Au apărut filme în care se făcea concurs care „divă” se dezbracă mai repede. Mai întâi Anca Țurcașiu, apoi Loredana Groza, și așa mai departe. Filme pe care eu nu le înțeleg își fac tot mai des apariția printre producțiile mai reușite sau mai puțin reușite ale Hollywood-ului. Regizorii din ziua de azi uită ceea ce înainte era la baza oricărui film, că principala atribuție a unei pelicule este divertismentul. Americanii au înțeles asta încă de pe vremea lui Chaplin și Laurel & Hardy. La noi se fac filme de la care ieși depresiv. Dacă înainte de a intra la film ești deja depresiv, riscul de suicid crește dramatic după un film românesc. Înainte se adoptau teme perene. Nea Mărin, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Maria Mirabela, etc, sunt filme care văzute azi au aproape același efect ca acum 30 sau 40 de ani. Filmele făcute în anii 90 spun ceva numai dacă te afli în anii 90, azi nu mai spun nimic. Azi oameni de nimic sunt considerați modele pentru cei foarte tineri pentru că joacă în telenovele cu subiecte discutabile în care 90% apar țigani. Teatrele din România sunt în top 3 în lume - opinia mea. Bazele s-au pus tot atunci, pe vremea comuniștilor. Se făcea teatru de calitate și parcă a merge la teatru avea o fărâmă de frondă și dizidență, căci acolo se mai spuneau câte unele sau altele. Azi se joacă la același nivel și este unul dintre puținele locuri unde standardul a rămas sus. La cântat... La cântat ce sa zic. Există 2 categorii de artiști: unii care beneficiază de avantajul unui mixaj bun dar care în afară de prostituție nu fac altceva nimic la un nivel acceptabil. Ăștia pe vremea lui Ceașcă nu intrau nici la preselecția de la Mamaia. Apoi, și aici este o creștere - există artiști care au devenit nume importante (sau măcar cunoscute) în piața de muzică mondială. Morandi, Ackent, Inna și mai știu eu ce nume, sunt artiști care au stat săptămâni bune prin topurile de mai peste tot. Producțiile de media în general au dat decența pe bani. Lumea cumpără scandal iar asta s-a văzut în rolurile pe care le-au ales unii artiști. O reclămuță penibilă, un film mai golaș (fără ca nudul să aibă încărcătura artistică pe care o au nudurile rococo-ului de exemplu....), o apariție mai nu știu cum prin mai nu știu ce ziar, toate astea mă fac pe mine să cred că este posibil ca înainte oamenii ce fac artă (actorie, muzică) să fie mai onorabili înainte decât sunt acum. Atunci se vindeau greu sau deloc, azi o fac pe 2 piștari aruncați pe jos. Înainte exista o linie, exista o finalitate, exista un parfum. Azi totul se face haotic în care excepționalul este normalitatea iar normalitatea a devenit ceva excepțional.