Guvernul Tăriceanu I şi II a avut foarte multe slabiciuni, cu banii de care au beneficiat se puteau face insutit mai mult. Bine, în conştiinţa populară Guvernul Tăriceanu înseamnă guvernarea PNL, căci asta a fost de fapt. Guvernarea asta a avut însă şi câteva aspecte pozitive, unul dintre ele a fost relaţia cu FMI. Ăştia de pe la FMI au impresia că sunt un soi de guru al finanţiştilor, un soi de guverne paralele, un soi de best of the best. Într-o emisiune de aseară de pe tvr, cineva spunea că în America Latină şi prin Orientul Mijlociu au fost câteva falimente guvernamentale datorate "sfaturilor" marilor finanţişti. Aşadar, nu sunt chiar atât de infailibili, nu?
Îmi aduc aminte că eram aproape euforic când la un moment dat Tăriceanu le-a dat cu Flit infatuaţilor ăştia, i-a invitat liniştit să se care în America lor şi să ne lase să ne descurcăm singurei. Şi culmea, ne-am descurcat. Ba chiar bine. Eu acum asociez progresul economiei cu lipsa lipitorilor ăstora de la FMI. Deci dacă nu am mai da fuga la fiecare constrângere de buget să le cerem în genunchi şi să le sugem cocoşul - aşa cum în mod patern ne învăţa de prin cârciumi primul om din stat - poate că am reuşi şi noi să ne menţinem la un anumit nivel de bunăstare economică, poate că ne-am păstra şi noi demnitatea, poate că i-am ajunge şi noi pe Polonezi şi pe Cehi. Poate - zic, nu e nimic sigur.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu