Ce mai e de zis?

Azi am avut o zi imbecilă rău. Rău de tot. Mi-am început ziua calculându-mi banii pentru cartelă de metrou şi bilet de tramvai. Maşina mea e în pană de motor şi refuză orice intervenţie cvasi-mecanică pe care le-am aplicat asupra ei. Aşadar, am fost nevoit să îmi drămuiesc mărunţişiul din buzunar căci prietena m-a anunţat oarecum somnoroasă că nu mergem împreună la muncă. O să râdeţi, dar fără 1.000 de lei vechi, adică 10 bani din ăştia de azi, nu mi-am putut lua ambele bilete. Aşa că dimineaţă pe la 8, în loc să fiu la muncă căutam un Credit Europe Bank ca să mai scot 10 nnorociţi de RON. În fine.

Nu am deschis televizorul, dar speram că Geoană va avea un avans de 3 - 4 procente faţă de ce anunţau exit-urile, când colo, ce să vezi: constat că o bună parte din poporul român îşi merită soarta. Eram şi aşa nervos, numai asta nu-mi mai trebuia. Ştiu şi trăiesc cu convingerea că cei mai decenţi oameni din România au votat Geoană. Doar câţiva dintre cunoscuţi de-ai mei au dovedit că au creierul spălat de sloganurile filocomuniste ale acestei greşeli numită PDL, ei au declarat că votează "cu Băsescu"... Până la urmă partidul format din trădători şi spărgători de partide şi-a făcut treaba. A făcut el cum a făcut şi şi-a asigurat victoria. Iar 5 ani de retard al vieţii noastre politice, iar un preşedinte jucător, iar, iar, iar... În fine, ziua continuă.

Niciunul dintre cei pe care îi cunosc nu se bucură. Mă gândesc că totuşi există şi oameni decenţi, numai că cei aşezaţi de partea cealaltă sunt mai mulţi, asta s-a dovedit cu prisosinţă. Pe la 10 dimineaţa o colegă bagă capul în "biuro" şi ne anunţă că o colegă de-a noastră a plecat dintre noi. Aceasta ducea de mai bine de 3 - 4 ani o luptă demnă de toată admiraţia cu un cancer nenorocit care i-a oprit prea repede suflarea. Deşi nu era persoana care să se facă neapăra plăcută, deşi era genul de om băgăcios, deşi puţini au înţeles-o, totuşi doamna Corbu a fost o persoană pe care, într-un mod cu totul şi cu totul special am admirat-o. A fost omul care a avut curajul de a spune drept în faţă lucrurile aşa cum sunt, pe care multora ne e greu să le acceptăm, a spus direct dacă a considerat că greşeşti sau te-a lăudat în gura mare dacă a considerat că faci ceva remarcabil. O persoană open mind, mult mai tânără decât vârsta din buletin, un om remarcabil. Odihneşte-te în pace doamnă Irina Corbu. Bun. Ce se mai poate întâmpla? 2 rele şi amândouă până la ora 10. Ei bine...

Am aflat că pisicul "milenar" al celor mai buni oameni de pe Terra, a oamenilor cărora le datorez foarte multe din ceea ce sunt, că Spy, minunatul Spy a murit. Numai eu îl ştiu de vre-o 9 ani... Am stat cu el atunci când stăpânii lui, "părinţii" dacă îmi daţi voie, erau plecaţi mai multe zile. Îmi aduc aminte de ezitarea sa pisicească, de modul cum ne-am împrietenit pentru prima dată, de modul cum am dormit prima dată ca 2 prieteni, eu cu frică să nu ăl lovesc din greşeală în somn, el atent la orice respiraţie de-a mea, îmi aduc aminte de multe alte întâmplări mici şi neânsemnate pe care le evoci exact atunci când ele nu se mai pot întâmpla. Un pisoi tare drăguţ, cuminte, calm, matur, frumos frumos frumos... Un sufleţel. Offf, păcat.

Au fost doar 2 - 3 momente mai decente, unul dintre ele este că mi-am recăpătat calculatorul (probabil că v-aţi dat seama după lungimea postării, prea greu de citit) şi că m-a sunat "omul de la Enel" ceea ce îmi dă speranţă pentru mâine, să îmi mai recuperez ceva bani pentru monitorul ars...

Restul... ce mai e de zis...??