Despre presă. Presa pe vremea lui Ceaşcă era aproape inexistentă. Nu se poate vorbi de presă liberă. Nu puteai să scrii ce vrei, fiecare articol probabil că era cenzurat de un baiat din ăla cu ochii albaştrii. Televiziunea avea numai 2 ore de emisie pe zi în timpul săptămânii şi maxim 14 ore în week-end. Dar se făceau spectacole tari. Revelioanele păreau adevărate opere de artă şi chiar şi azi mai vizionăm moemntele acelea cu scenete ale genialilor Caragiu şi Pelea. Azi Tvr emite 24/24 şi are 6 canale centrale şi 5 locale. Există cred vre-o 30 de televiziuni româneşti. Mai sunt pe cablu înca 60 - 70 de alte posturi. Aşadar avem fiecare dintre noi cam 100 de canale de televiziune acasă. Iar pe acestea rareori avem ceva interesant de văzut. Poporul se imbecilizează cu emisiuni care promovează prostia ca şi calitate, profesioniştii lipsesc deseori din partea tehnică sau editorială, formatele de amisiune sunt puţin captivante. În presa scrisă nu exista libertate înainte. Ziarele politice erau aservite PCR şi nimeni nu avea cum să lucreze în presă fără să alinte partidul. Azi avem mii de ziare. În puţine ai şansa să nu găseşti o fată goală. Libertatea de exprimare există, dar ziariştii nu o pot folosi. Cei mai mulţi sunt "cumpăraţi" de partide, astfel că ei scriu în funcţie de cine le ţine ziarul deschis. Puţini sunt liberi. În ultimele zile asistăm la un adevărat atac la presa scrisă şi nu numai. Propietarii de presă sunt consideraţi duşami personali ai Preşedintelui actual al României, astfel că ei "se bucură" de un linşaj de proporţii inimaginabile din partea celui care ar trebui să fie garantul libertăţilor tuturor cetăţenilor. Aşadar, avem presă liberă numai cu numele... Radio. Oamenii din singurul radio care avea voie să existe nu aveau nici ei voie să îşi exprime liber opiniile. Azi avem mii de radiouri. Câte sunt libere cu adevărat? Câte promvează adevăratele valori ale culturii româneşti? La noi pe radio se promovează telefoanele în care unii îşi iau altă identitate şi îi păcălesc pe cai mai slabi de minte. Şi aici ca şi la presa scrisă ziariştii sunt ţinuţi "în frâu" de cel care plăteşte, fie că e vorba de patron sau organizaţie politică.
Mă întreb aşadar, unde e schimbarea? Că acum pot cumpăra revistă porno în limba română, pot să zăpuiesc 2 ore fără să fiu în stare să mă opresc pe un canal, că pot asculta ultimul album al celor de la AC/DC? Presa adevărată unde este?
P.S.
Zilele astea sunt martorul unor presiuni foarte interesante asupra majortăţii organismelor de presă. APar tot felul de scrisorele, de ameninţări, de presiuni şi reclamaţii care au darul de a-i speria pe oamenii de presă. Astfel, am observat o domolire a unor înverşunări mai vechi, mulţi dintre ziarişti sunt mai cumpătaţi în virulenţa lor, alţii au ales să se retragă mai în umbră. Urât.
17k-Mile 2005 Ferrari F430 Spider
Acum 6 ore