duminică, 24 ianuarie 2010

Despre comunişti şi despre noi - partea a 11-a

Despre învăţământ.
Waw.
Aici ar fi o adevărată lucrare de doctorat de scris, cu 1.000 de pagini. Nu una, mai multe. Depinde cum priveşti lucrurile, dar cu siguranţă se poate scrie incredibil de mult pe tema diferenţelor între anii comunismului şi anii "democraţiei" în învăţămînt. Eu încerc să punctez numai un mic aspect, dar nu am pretenţia că aş epuiza subiectul...
Haiteţi să încercăm să ne amintim/să vă povestesc ce era pe vremea aia. A "răilor" de comunişti. Şcoala era garantată numai până la 8 clase. Sistemul de învăţământ era similar cu cel al părinţilor mei, puţine au fost schimbările, oricum nu profunde. Deci un sistem care a funcţionat 50 de ani cel puţin fără schimbări majore, umblându-se doar la programa şcolară, adaptată nevoilor timpului. Statul avea în vedere pregătire şi de meseriaşi, şi de ingineri, în conformitate cu nevoile sale. Ştiai sigur că faci 8 clase apoi mergi şi dai "treapta 1" (clasa a 9-a şi a 10-a de liceu). Dacă "nu luai" la liceu mergeai la Şcoala Profesională, unde de regulă învăţai o meserie. Meseria asta te putea aduce uneori în postura de a câştiga mai mulţi bani ca un inginer dacă erai talenat la meseria pentru care te pregătea Şcoala Profesională. După şcoala asta de meserii aveai POSTUL ASIGURAT în meseria pentru care te pregăteai. Aveai de asemenea şansa de a urma după mai mulţi ani şi liceul, după care puteai să "dai" la şcoala de maiştrii, ceea ce îţi oferea un anumit statut în faţa celorlalţi "meseriaşi". Exemplu: Liceul "2" IMEB (Intreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti) pregătea electricieni de maşini unelte la şcoala profesională cazată în incinta sa. Liceul "28" materiale textile pregătea croitorese. Liceul "8" pregătea şoferi profesionişti. Şi aşa mai departe, fiecare şcoală avea pe lângă studiile liceale sistemul de şcoli profesionale care - încă odată menţionez - ASIGURA LOC DE MUNCĂ ULTERIOR. Liceul. Aici intrai la treapta 1, adica anul al 9-lea şi al 10-lea de studiu. După aia aveai 2 variante: fie dădeai treapta a 2-a şi continuai studiile fie - mai ruşinos - te angajai, cu ceva mai mult la salariu decât ăla cu 8 clase. Dacă luai treapta aveai 70 % şanse să intri la facultate. La facultate nu se intra ca acum, depui dosarul şi eşti student. Atunci se învăţa nene. Toceai ca nebunul ca să intri la facultate. Unii dădeau şi de 5 ori numai ca să intre la facultate. Diplomele erau recunoscute peste tot în lume. Studenţii erau cu studiul, distracţia sau politica era undeva pe locul 2. Sau mai corect spus nu erau foarte preocupaţi de opoziţie, căci în sistemul comunist erau ierarhizaţi ca activişti UTC (Uniunea Tineretului Comunist), fiind "răsplătiţi" pentru serviciile aduse sistemului. Una peste alta, e evident că oamenii ăia învăţau "ca lumea" toceau, erau stăpâni pe ceea ce se preda. Oricum, cel mai slab din anii aceia este acum studentul de 10 la oricare dintre facultăţile pe care le alegeţi voi.
Cum e astăzi? Grav! Sistemul de învăţămâmt se schimbă (radical) de la an la an. Poate şi mai des. Părinţii habar nu au care va fi sistemul de evaluare a copiilor lor. Unii învaţă după unele manuale, alţii după altele. Practic, examenele se dau după o programă care este unitară, dar metodele de memorare sunt diferite, astfel că elevii înţeleg unii ceva, alţii altceva. Acum, învăţământul obligatoriu este până la clasa a 12-a dacă nu cumva s-a schimbat regula asta. Nu mai contează cum ajungi acolo. La facultate intră orice "piţi", orice "prinţesă" sau cocalar, că doar e la modă. Ai probleme serioase dacă te duci cu o diplomă românească afară. Nu ştiu, mai există şcolile profesionale? Acum poţi să ai liniştit MBA (Master of Busienss Administration) adică o şcoală superioară internaţional recunoscută, dar de angajat tot la vânzare Crispie Strips la KFC te angajezi, pe 600 ron. Ce blestem, înainte aveai post asigurat cu şcoala profesională, acum nu găseşti nimic cu MBA... Profesorii nu mai au bluză încheiată până la gât ci apar în scurte filmuleţe porno spre deliciul elevilor. Sau pur şi simplu merg la cules capşuni în Spania sau Israel, ceea ce le ştirbesc din autoritate. Îmi aduc aminte de o discuţie pe care am auzit-o de la profa mea de mate din gimnaziu, în care aceasta spunea că cei 5.000 lei (de 3 ori cât mama, dublu cât tata) nu reprezintă o apreciere la adevărata valoare a sa, o apreciere a sistemului (comunist). Fiind o prfă de geniu cred că s-a găsit o soluţie, căci "tovarăşa Popârlan" a predat genial mate şi în continuare... Azi, salariile din învăţământ sunt mai mult decât modeste, umilitoare mai degrabă. Bine, e adevărat că un profesor are cam 4 luni pe an de vacanţă, dar asta e altă gâscă în altă traistă. Poţi să obţii doctoratul şi să fi bine merci semi-analfabet. Bine, nu mai contează, că poţi avea bine merci o diplomă în 2 ani şi să scrie că ai făcut 5. Exigenţa de atunci era urâtă de toţi studenţii, dar scotea vârfuri ale domeniilor în care se pregăteau. Avem şi acum ingineri sau medici pregătiţi în acel sistem, nume de referinţă în domeniile lor. Atunci toată lumea avea UNIFORMĂ. Cu greu îţi puteai da seama de diferenţele (naturale) între elevi/studenţi. Azi, găseşti Armani sau Chanel la unii şi Complex Dragonul Roşu sau Europa la alţii. Diferenţele sunt evidente şi îi clsează din start într-o categorie sau alta pe elevi, ceea ce este evident nociv...
Nimic nu mai e ca înainte, şi, conform "obiceiului", eu cred că era mai bine atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu