Trist

Sunt trist. Mi-am dat seama că mi-am propus să ajut muţi oameni dar în fapt nu am ajutat niciunul. Când cineva îmi povesteşte despre nefericirea lui (şi aici nu mă refer la Ferrari Testa Rosa sau vilă în Sf. Martin) am tendinţa de a-i da speranţa că îl voi ajuta. În final sfârşesc prin a nu ajuta efectiv pe nimeni, pentru că nu pot. Nu am cu ce... Astea sunt singurele momente în care îmi pare rău că nu sunt preşedintele României. Sau că nu am ceva avere din asta becaliană... În momente din astea le înţeleg pe starurile de cinema care au mers în Africa sau oriunde şi au folosit tot ceea ce au dobândit la Hollywood pentru a ajuta pe cei nefericiţi. Ele poate că au adus un pic de alinare în toată suferinţa aia... Eu nu am cum să alin nimic, căci nu pot face nimic pentru semenii mei ca să îi ajut să le fie mai bine... Şi de aia sunt trist...