joi, 28 ianuarie 2010

Despre comunişti şi despre noi - partea a 12-a

Casa.

Înainte te treceai pe o listă pe care o făcea duduia aia activisă cu ochelari de dioptrie mare şi neg pe obraz. Dacă îi dădeai "la buci" aveai şanse mari ca aşteptarea ta să fie relativ dramatic scurtată, dacă nu, trebuia să stai cam 8 luni până ce partidul (al cărui membru erai) îţi dădea casă. Aveai tupeul pe vreme aia să faci şi nazuri. "Nu vreau ce mi-aţi dat voi tovarăşi, eu nu sunt om de rahova, vreau în Titan". Şi, culmea, tovarăşii nu se supărau. Îţi mai arătau o casă, şi încă una, şi încă una. Până la urmă te decideai tu, luai una din cele 15 case văzute. Te rugau chiar: "Da' ce tovarăşe, Tineretului nu e zonă bună???" Pe vremea "lor" aveai tupeul să refuzi o casă.
Azi... Azi nu e chiar aşa de fain. Lucrii ca dobitocul ntr-un service auto de la 9 la 9 seara, iei 15.000.000 din care 12.000.000 dai pe chirie. Nu vorbim de tupeu, caci Ferentariul nu implică neapărat tupeu. Sunt mii de oameni decenţi acolo. Pe bune. Ce dacă în baia ta nu e loc nici de o pisică, important că nimicul ăla e al tău. De cutie de scrisori nu se poate pune problema, conceptul nu e cunoscut în zonă. Oricum, eşti fericit că astfel Carrefourul şi Cora nu îţi mai bagă "pliante" în ele, aşa cum în mod enervant făcea la tati acasă, în Unirii. Ca să îţi poţi lua casă e nevoie de un credit, la bancă declari tot ce comuniştii nu eu extras nici cu decenii de tortură de la dizidenţi. Dai şi pe muma şi pe taica numai să îţi dea nenorociţii ăia bani de casă. Spui şi cât a cântărit caca dimineaţă. Nu mai ai demnitate. Demnitatea ta constă în obligaţia de a lua credit. Pe viaţă. Căci mergi ca naivul şa facultate gândindu-te că asta te va ajuta în viaţă.

He he he. "Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă"... Scuze, era doar o melodie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu