joi, 7 ianuarie 2010

Porecle

Stăteam şi mă amuzam zilele astea de poreclele pe care le-am avut de-a lungul timpului şi încercam să fac o trecere a lor în revistă.
Sper că mi le-am amintit pe toate, dar dacă îmi mai amintesc pe parcurs o să mai revin.
Aşadar, de-a lungul timpului mi s-a spus aşa:
- Jebe - de la poetul Eugen Jebeleanu, porecla dată de un nene care ne plimba cu TV-ul (un soi de duba fabricată ani buni la Autocarul Bucureşti în epoca de aur). Pitici fiind copiii de la bloc mi-au zis de atunci Jebeleanu sau simplu, Jebe. Când vroiau sa ma "oftice" îmi spuneau Jebelici. Na, copiii...
- Pisoiul - poreclă dată de unchiul meu P.F. ca o continuare a poreclei tatălui, Motanu. Natural, se înţelege că din motan se naşte un pisoi. Întreaga lor familie mă alintă şi acum cu această poreclă care îmi face o reală plăcere.
- Râde - soare - poreclă căpătată în armată şi dată de Frangulea. El nu înţelegea cum e posibil să strângi din ochi când e soare, aşa cum fac eu când nu port ochelari de soare. Am ochii de culoare deschisă ceea ce îmi dă o oarecare sensibilitate la soare, motiv pentru care strâng involuntar din ochi. El credea (săracu') că râd la soare, motiv pentru care, atunci când era vesel (rar) mă striga râde - soare.
- Pazvante - este porecla pe care mi-am luat-o deseori în jocurile pe care le mai joc on line. Amicii pe care mi i-am făcut astfel mă ştiu drept Pazvante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu