O săptămână faină

De luni până ieri am fost la Cheia, la casa unei prietene de familie, tănără pensionară. Mă oferisem să îi schimb instalația electrică căci domnia sa dorea să facă ceva schimbări în ceea ce va deveni casa ei, căci bănuiesc că se va retrage - așa cum de altfel aș face și eu - să locuiască acolo. Inutil să povestesc splendoarea peisajului, bănuiesc că cei mai mulți dintre cititorii mei au trecut măcar odată pe acolo. Săptămâna trecută când făceam planul nu aveam cum să știu că Dumnezeu îmi mai pregătise niște lecții tare faine de viață și că astfel îmi va mai atrage atenția asupra vieții oarecum nesănătoase pe care o duc. Bun. Am plecat luni dimineață și am ajuns pe la Cheia undeva pe la orele 12. În jumătate de oră începusem deja să fac treaba pentru care venisem și credeam că voi termina repede, așa cum le spuneam colegelor mele, că nu va dura mult, îmi iau totuși o săptămână de concediu așa să fie. Nu am mers singur acolo, am venit însoțit de un prieten al propietarei care mergea sprijinit în cârje. Omul avusese parte de ceva intervenții chirurgicale pe coloană și se alesese cu ceva sechele. Ceea ce este impresionant la acest om este vitalitatea de care a dat dovadă pe parcursul celor 5 zile pe care le-am petrecut împreună. Am stat și m-am crucit de cât de multe poate face un om într-o situație deloc plăcută și cred - nefiind deloc priceput în ale medicinii - că în ritmul acesta omul ăsta își va căpăta puterile. Toată ziua își găsea ceva de făcut și deși casa asta era undeva pe un deluleț, nu ezita să coboare și de câte 3 ori pe zi să ia o pâine, un bec, să caute un spiral, orice. Dacă nu era nimic de făcut, încerca cumva să se facă util mie, ceea ce de câteva ori a fost salutar. Câteodată mă gândesc că un astfel de om care se luptă cu neputința de ca și cum ar fi mizilic are darul de a-i motiva foarte tare pe cei din jurul său, pe mine unul a reușit să mă monteze de multe ori când eram foarte obosit. O a 2-a lecție pe care am luat-o aminte zilele astea a fost că m-am lenevit enorm. Aici aveam un program care dura și 12 - 14 ore de muncă zilnic, în care trăgem destul de tare. Dacă inițial mă gândeam că voi termina totul în 10 - 12 ore, s-a dovedit că 50 de ore abia mi-au ajuns pentru a termina lucrarea. Urcușurile foarte dese pe scară, în pod, la etaj, etc și toate celelalte mișcări m-au făcut ca la capătul primei zile de muncă să mă declar cotropit de febre musculare de te miri pe unde. Traiul meu de stat cu burtoiul la calculator și din care lipseste aroape cu desîvârșire mișacrea m-a pus în postura de a mă declara obosit de la câteva mișcări care pe alții nu îi afectează cu nimic. Musai să încep să fac ceva mai multă mișcare și să nu mai lenevesc atât. Una peste alta am trăit la final satisfacția unei lucrări terminate, în care totul arată impecabil și care a ieșit exact după specificațiile propietarei care în această săptămână nu se află la domiciliul din Cheia. Trăiesc cu impresia că mi-am mai făcut un prieten și că am tras 2 noi învățături care sper să îmi fie utile de aici înainte. M-am bucurat de liniștea, pacea, aerul curat, apa de munte extraordinară, peisajul mirific, roua de dimineață și orice altceva care îmi oferea acest peisaj mirific din Cheia și nu îmi poate oferi orașul meu drag, București.