duminică, 8 mai 2011

Zâna

În vechime zâna era considerată a fi o fată de o puritate și o candoare rar întâlnite, era practic personificarea frumuseții femine. Problema cu cine este cea mai frumoasă femeie din lume bănuiesc că există de când este timpul și nu știu dacă s-a ajuns în zilele noastre la un acord. Pentru mine nu există această femeie, pot spune că am întâlnit doamne sau domnișoare care m-au mișcat mai mult su mai puțin, care m-au impresionat sau de care m-am amorezat într-un fel sau altul mai mult sau mai puțin, dar nu că am întâlnit pe cea mai frumoasă femeie din lume. Să presupunem totuși că această femeie ar exista. Putem - pentru frumusețea exercițiului - să considerăm ca și țintă a noastră o femeie celebră despre care majoritatea pământenilor consideră că este frumoasă, caz în care o propun pe Audrey Hepburn. Oare câți dintre noi (bărbații) nu ne-am fi dorit-o să ne fie parteneră de viață (la vremea aia)? Oare câți bărbați nu au plăns după ea la vremea ei? Câți sunt fermecați și azi de angelica ființă? Dar astea au fost oare suficiente pentru ca ea să fie fericită? O fi fost și ea îndrăgostită de cineva cu care nu a putut fi? O fi avut și ea tristeți incomensurabile? Oare sunt ele frumusețea și celebritatea suficiente pentru ca o persoană să fie a fi fericită? Exista o vorbă, am mai spus-o, oricât de frumoasă e o femeie, undeva pe lumea asta tot e un bărbat care s-a săturat de ea. Oare au trăit toate aceste femei frumoase aceste dezamăgiri, ale singurătății, ale părăsirii? Sunt ele toate prințesele fericite? Sunt multe întrebări pe care le pot înșira aici până mâine dimineață, ceea ce încerc să vă spun este că până la urmă a fi frumos nu îți aduce mare folos. Cât de frumoasă era Marilyn Monroe și cât de nefericită a trăit. Cred că până la urmă mai important este a fi frumos pe dinauntru, a fi frumos în suflet, în inima în care ar trebui să aibă loc toată lumea, decât într-o frumusețe trecătoare și deșartă. Am întâlit oameni de o frumusețe inimaginabilă și care pe dinafară nu erau chiar zâne, nu erau chiar feți frumoși, dar pe dinauntru erau de aur, de o frumusețe sclipitoare.

7 comentarii:

  1. De regulă tre' să îmbătrâneşti niţel ca să ajungi să vezi în oameni frumuseţea aia lăuntrică de care vorbeşti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. E doar pe jumatate adervarat. Prea batran nu sunt, desi daca au ajuns sa imi spuna fetele saru' mana si sa imi vorbeasca cu dumneavoastra ar fi ceva semne de lipsa de tinerete frageda, dar cred ca tine mai degraba de persoana, de fiecare dintre noi. Unii ajung la 70 de ani si tot in negru vad totul, tot numai de imbecili se vede inconjurat si tot el e singurul neanteles iar ceilalti is ignoranti. Asa cum, daca te duci intr-un liceu ai ocazia sa vezi acolo pici care scot din ei niste idei de iti dai seama ca ei de fapt vad frumusetea din interiorul aproapelui... Dar ai si jumatatea ta de dreptate, la batranete oamenii sunt mai dispusi sa stea sa filosofeze pe seama frumusetii sufletului, sunt mai dispusi sa filtreze prin bagajul imens de trairi pe care-l au ceea ce a fost bun si ceea ce a fost mai putin bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, interesant cum ai ajuns de la zâne, care sunt în general încuiate în cărţile de poveşti, nu există în viaţa reală, la frumuseţea interioară!

    dar subiectul Prinţul nu-l dezbaţi? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai da, personificarea frumusetii depline este facuta oarecum reusit in intelepciunea povestilor populare romanesti prin aparitia zanelor. Frumusetea interioara este si ea incuiata in sufletele fiecaruia si asa cum zanele prind viata numai cand se citeste o poveste cu dansele asa si frumusetea iese la iveala atunci cand oamenii sunt dispusi sa o priveasca.

    RăspundețiȘtergere
  5. paralela asta chiar mi-a plăcut, frumuseţea interioară încuiată în fiecare dintre noi, ce frumos...

    Dar de prinţi tot te eschivezi văd!

    RăspundețiȘtergere
  6. :))
    Pai de printi ma astept sa imi vorbiti voi care ascultati povestile copilariei atente la ce face zmeul, la fel cum eu eram curios daca zana sau printesa va fi in cele din urma salvata din mainile tipului ala rau, balauru sau mai stiu eu ce imparat colorat. In intelesul larg al cuvantului putem vorbi de complexele lui Oedip si Electra. Eu aparam in mintea mea fetele din poveste, probabil ca voi urmareati ce facea gagiul de-si zicea Fat Frumos. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. P.S. - Cand spun voi ma refer la voi fetele...

    RăspundețiȘtergere