marți, 3 mai 2011

Tudor

Tudore, recunoaște, l-am tratat cu lipsă de respect pe Neluțu. Neluțu Higgings mă. E totuși numărul unu și noi ne-am aprins ca fitilele de lumânare la jocul absolut spectaculos al lui Trump, care pare că urăște jocul „la siguranță” și atacă ca un legionar al anilor 50. Experiența pare că a câștigat împotriva a orice. Inclusiv a dorințelor asidue a 90% din populația globului. Trump este iubit chiar dacă ratează. Higgins nu este și el remarcat, dar respectul ce este necesar a i-l purta este evident. A-l 4-lea titlu din carieră nu este chiar la îndemâna oricui, iar dacă oponentul este Trump, victoria este cu atât mai mare. Trump este o speranță pentru viitor, iar pentru prezent este doar o încântare. Poate că până la urmă, pentru spectacolul viitor al snookerului, este mai util ca în această finală să câștige Hiigins decât Trump.

8 comentarii:

  1. mamăă... tot mai multă lume se uită la snooker...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai da, banuiesc ca fiecare dintre noi ne-am distrat la un moment dat jucand biliard si a fost tare placut. Ne-am mirat de undele lovituri norocoase, ne-am tot intrebat de ce nu intra zburdalnica in gaura aia si asa mai departe. Oamenii astia se antreneaza cate 5 - 6 ore pe zi si au facut din acest sport o arta. Este si foarte placut sa urmaresti o partida de ceva fara ca suporterii sa urle, sa tipe, sa arunce cu pietre sau mai stiu eu ce alte asemenea instincte primare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bre, ca una care privesc televizorul doar cât îl şterg de praf, îţi dai seama ce înseamnă faptul c-am stat şi m-am uitat la finală? :D

    Am martori c-am prevăzut câştigătorul. ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai eu nu l-am prevazut. Eram asa de convins ca Judd va juca finala si va castiga incat in mintea mea si acum el este castigatorul. Trebuie sa imi fac corectura de rigoare si sa ii acord acest titlu lui Higgins. Cred ca daca aveam bani mergeam si pariam pentru - prima data in viata - pe Judd, asa de convins eram. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. mie tot mi-e dor de un joc de-al lui J. White...

    RăspundețiȘtergere
  6. Sincer nu l-am prins jucand foarte mult. Imi aduc aminte de un Steve Davis - Jimmy White pe care l-am vazut dar atat. Stiu ca este un titan al snookerului, dintre numele mari care au existat in acest sport, din garnitura veche de campioni, dar eu nu il percep astfel. A fost si la Bucuresti mai acum un an la un demonstrativ daca imi amintesc bine. Oare cand vom reusi si noi sa facem un mare turneu din asta cu elita snookerului la masa? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. asta cu turneul habar n-am... Nu ştiam c-a fost la Bucureşti, şi l-ai văzut atunci?
    Mie îmi plăcea pentru stilul degajat în care juca, probabil era încrederea anilor de experienţă, şi făcea spectacol de-a dreptul, parcă juca pentru public, de care-l şi simţeam foarte apropiat de altfel.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu l-am vazut nici pe asta, nu eram in oras in perioada aia. A avut un demonstrativ la Rin Grand Hotel si am inteles ca a fost foarte multa lume.

    RăspundețiȘtergere