Cum faci faţă unei dezamăgiri?

Dintre tot ce ar putea cineva să aibă de făcut în viaţă, eu consider că cea mai grea sarcină este aceea de a lucra cu oamenii. Indiferent de ce acţiuni ai intreprinde, indiferent de cât ai încerca să mulţumeşti pe toată lumea, indiferent de cât ai sacrifica sau câte energii ai consuma, la final oamenii tot vor spune că nu ai făcut nimic pentru ei, îţi vor întoarce spatele atunci când nu vei mai fi sus, te vor linşa atunci când vei avea mai mare nevoie de ajutorul lor. Scuipaţii pe care vei fi nevoit să îi ştergi de pe obraz vor fi nenumăraţi şi orice apel la ceea ce odată era bun şi frumos este de prisos. Oamenii nu au practic o memorie pozitivă, ci una negativă, nu reţin ceea ce li se întâmplă bun sau frunos, reţin că într-o zi le-ai spus că nu ai chef să mai stai capră pentru ei, nu reţin sutele de ore libere, reţin doar că într-o singură zi nu le-ai mai dat voie să plece mai devreme, nu reţin vorba bună şi sprijinul, reţin o sarcină de serviciu pe care le-a fost greu să o execute. Dezamăgirile sunt cu atât mai mari cu cât vin din partea a ceea ce credeai odată că aceia sunt oamenii pe care te poţi baza, oameni cărora le-ai povestit aspecte personale din viaţă, oameni cu care ai mâncat la aceeaşi masă, ai băut aceeaşi apă. Totuşi, cum faci faţă dezamăgirilor, mai ales dacă dispui de o hipersensibilitate precum un individ ca mine, care - rac fiind - are tendinţa de lua totul ca pe un afront personal? Cum găseşti resursele să mergi mai departe? Care sunt resursele, ce anume trebuie să faci, ce îţi spui, cum acţionezi? Te scufunzi în linişte, te răzbuni, te resemnezi, ce faci? Eu primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi analizez fiecare acţiune şi să încerc să văd unde am greşit. M-am gândit că este imposibil să nu fi greşit şi eu deloc; aparent ciudat, dacă aş fi în aceeaşi postură cred ca aş acţiona exact la fel, deci eu unul nu consider că sunt aspecte pe care să mi le reproşez. Dezamăgiri am, am avut şi cred că voi mai avea. Ceea ce nu am învăţat încă este cum să le fac faţă cu calm, cu eleganţă, cu maturitate - până la urmă. Mă simt afectat de fiecare dată când primesc înapoi ceea ce nu cred că merit, mă oftic şi mă întristez la fiecare lovitură, mă aprind la vederea unei nedreptăţi sau a unui fapt pe care eu îl consider nedreptate, mă afectează ceea ce alţii poate consideră o vorbă-n vânt. Există o reţetă a nepăsării, există un secret al încasării dezamăgirilor cu zâmbetul pe buze, există o reţetă magică prin care să spui "asta e" şi să mergi liniştit mai depate?