Azi 15 februarie este ziua internaţională de luptă împotriva cancerului la copii şi adolescenţi. Acum nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie asta mi se pare una dintre cele mai triste veşti pe care le poate primi un părinte şi un copil. Nimic nu cred că e mai trist ca această boală prezentă la copii, poate doar războiul să fie mai trist. Practic omuleţul ăla mititel îşi începe viaţa cu stângul, copilăria - care pentru noi este probabil cea mai faină perioadă a vieţii - pentru aceşti îngeraşi este cea mai tristă perioadă. Nici nu vreau să mă gândesc că sunt şi copilaşi care pierd această luptă...
Ce putem face noi? Păi mai nimic. Putem să încercăm voluntariatul dar pentru asta trebuie să fi tare. Îmi aduc aminte de un coleg pe care cred că l-am mai pomenit prin blogul meu, care povestea că a fost într-o recenzie la un spital de copii, într-o secţie în care îngeraşii erau trataţi de cancer. A venit plângând de acolo, şi nu e chiar genul care plânge la Titanic. Spunea că şi dacă ai fi de tablă există şanse foarte mari să te pufnească lacrimile. Cu greu rezişti să îi vezi pe ei, nevinovaţii, cum suferă. Mare lucru să fi pediatru sau să poţi opera şi salva un om, cu atât mai mult un pici din ăsta cu nasul cârn şi ochişorii minunaţi. Mare lucru.
Dacă doriţi ca începând de astăzi să ajutaţi măcar foarte puţin, o puteţi face bine merci şi din liniştea fotoliului de acasă, aşa cum am procedat eu însumi. Puteţi oferi bani unui ONG care se ocupă cu sprijinul acestor îngeri. Accesaţi site-ul http://www.thelittlepeople.ro/ sau direct acest link http://www.thelittle-people.org/LPA_website/order_band_a.html . Puteţi comanda o brăţară care - din ceea ce am înţeles eu - are o valoare de 5 lei. 5 lei + taxa de la Poşta Română nu cred că ar fi chiar aşa o cheltuială mare pentru niciunul dintre noi. Cine ştie, poate cu banii tăi, cu banii mei, cu banii lui se poate strânge atât cât să se salveze o viaţă. Chiar şi una singură. "Iar cine salvează o viaţă, pe Mine mă salvează". Decât să trecem impasibili peste suferinţa altora, de ce să nu facem ceva, chiar dacă este un gest atât de mic? Eu zic că merită să le oferim un sprijin, cât de mic, chiar şi moral. Contează enorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu