Dambla

Nu ştiu cum sunt unii, dar eu nu sunt genul care îmi cumpăr haine în fiecare zi. Unele le port ani de zile, fără să mă plictisesc foarte tare de ele, căci un element foarte important al achziţiilor în acest domeniu este acela ca îmbrăcămintea trebuie să îmi placă, să îmi placă tare mult. Cu toate astea, uneori unele articole din vestimentaţia mea sunt lăsate deoparte din varii motive. Fie le uit prin mai ştiu eu ce cutie (ce serveşte la conservarea hainelor de iarna pe timp de vară), fie nu mi se mai par atât de trendy sau orice alt motiv din ăsta. Le las câte 2 - 3 ani după care le redescopăr uneori încântat de ca şi cum acea haină îmi redă brusc un set de amintiri plăcute şi nu numai, fapte, întâmplări sau zile pe care le-am petrecut îmbrăcat cu tricoul, cămaşa sau mai ştiu eu ce. Dat fiind că uneori mai fac pe marele meşter, îmi iau pe şantierele pe care merg, haine pe care le consider prea uzate pentru a mai putea fi purtate pe stradă, fie că este vorba de uzura morală sau fizică. Le port acolo dar după aceea nu le arunc. Mă despart greu de haine şi chiar dacă sunt uzate prefer să le păstrez în vederea utilizării lor pe şantier sau în alte ocazii în care aspectul hainelor nu este neapărat unul de luat în seamă. Iarna dorm în astfel de tricouri sau pur şi simplu le port prin casă. Vara nu prea port mare lucru prin casă... Numai că unele, după ce le regăsesc, le iau din nou la purtare, chiar dacă garderoba mea dispune de destule elemente noi sau mai noi decât cele regăsite. Mi s-a întâmplat destul de des în ultima perioadă să procedez astfel şi am pus asta pe seama vârstei, căci până acum nu eram chiar atât de ataşat de hainele astea ale mele. Mi-am "recondiţionat" astfel o pereche de blugi, o geacă, 2 helănci, vre-o 3 tricouri, toate haine pe care le-am purtat cu mare drag la vremea lor şi pe care le port cu mare drag şi acum.