Info

Degeaba pui anunţuri pe toţi pereţii, degeaba dai o căruţă de bani pe tot felul de printuri cu îndrumări de tot felul, degeaba cheltui pe infochioşcuri şi mai ştiu eu ce, oamenii tot te vor întreba miraţi unde este baia, pe unde se iese, la ce ghişeu se plăteşte impozitul, de unde îţi iei formulare şi aşa mai departe. Că din ce în ce mai puţini mai citesc romane, cărţi cu peste 100 pagini şi alte asemenea, înleleg, dar că nu poţi citi 2 rînduri scrise cu caps, bold, underline şi cu corp de literă de 72, asta nu mai înţeleg. Afişele sunt puse în aşa fel încât omul care se află în faţa uşii are înscrisul la circa 30 de centimetri de globul ocular, deci nici efortul de a căuta cumva informaţia care i-ar face viaţa mai uşoară nu este necesar a se face. Îmi aduc aminte că odată am mers la plata impozitului unde era o abundenţă de astfel de afişuleţe. Am citit câteva dintre ele şi am ştiut la ce coadă să mă aşez, am ştiut ce acte îmi trebuiesc şi dacă pentru ceea ce venisem la acel sediu se putea obţine acolo sau trebuia să merg la unul dintre celelalte sedii. Am evitat astfel statul inutil la 2 cozi, dintre care una nu foarte mică. O coadă era la cel mai apropiat ghişeu unde oamenii se aşezau pentru a o întreba pe duduia aia de acolo care ce şi cum. Ăl mai fain era când, adată ajunşi în faţă la diferite cozi, oamenii aflau că nu aia e coada cea bună şi după vociferările inutile şi ocarele aruncate tot funcţionarelor alea care nu aveau nicio vină că el s-a aşezat ca coada naşpa, mergeau şi mai luau odată calvarul de la început. Şi aici merge greu nene, că se lucrează cu bani, cu date şi cu sisteme informatice care par că mai deţin încă nişte calculatoare din era IC Felix. Nu trebuiau decât să citească şi ei ceea ce scria pe mai toţi pereţii. Culmea imbecilităţii am vazut-o odată când eram la o poştă unde pe fiecare ghişeu scria destul de mare ce se vinde acolo: imprimate, timbre, mandate, etc. Eram 3 sau 4 oameni la coadă şi aşteptam liniştiţi sosirea rândului. În cele câteva minute cât am zăbovit acolo au venit vre-o 5 - 6 oameni care au mers la funcţionara aia de la poştă şi au întrebat-o dacă la ghişeul ăla se vând timbre, deşi pe afiş scria că se vând. "Ca să nu stau degeaba" - se scuzau oamenii. Păi dacă scrie mare că au timbre.... Scrie. Pare-se că la noi la români gura bate scrisul, adică oamenii dacă citesc ceva de genul afiş, banner, etc, au nevoie de cineva care să le confirme că ceea ce scrie acolo mai este de actualitate, că informaţia este corectă şi nu stă afişată acolo cumva de 22 de ani şi ei au picat exact când totul a expirat. Dacă scre că uşa e blocată, uşa e blocată; nu te duce tu şi descuia uşa, poate e defectă şi cade pe tine, că nu degeaba au blocat-o ăia. Dacă scrie accesul interzis, înseamnă că sunt locuri unde nu ai voie să intri. Dacă scrie avem timbre, înseamnă că au. Nu mai intreba, au.