M-am apucat şi eu să caut un apartament de cumpărat, căci a plăti chirie nu mai rentează, mai bine banii ăia îi dau la rată şi după 20 şi ceva de ani îmi rămâne propetatea. Bun. Găsisem pe internet ceva pe la 65.000 euro undeva printr-o zonă foarte bună pe care o cunosc foarte bine, un apartament cu 3 camere, care arată destul de bine, la un etaj ideal după opinia mea, cu tot ce îmi doream să găsesc la un apartament. Dau un mail la adresa de e-mail care era afişată şi a 2-a zi primesc un telefon de la un domn. Ne prezentăm şi întreb despre preţul apartamentului. 65.000 negociabil scrie pe internet, el îmi spune că nu, că ăsta e preţul minim pe care îl doreşte propietarul, deşi scrie clar, negru pe alb că preţul afişat este negociabil. În fine - îmi spun - hai să mergem să vedem la faţa locului. Merg la agenţie a o dată şi oră stabilită de comun acord şi ne aşezăm la o măsuţă. Omul îmi dă o hârtie că cică să o semnez. Nu îi prea convine când îi spun că trebuie să citesc şi vedem după aceea dacă semnez sau nu. Arunc o privire şi mă uit la comision. 3%. Încerc să fac un calcul grosolan şi îmi rezultă undeva pe la 2.000 euro numai comisionul lor. Îi spun că mi se pare exagerat, iar omul îmi răspunde că se poate negocia. Când l-am rugat să îmi arate unde scrie aşa ceva în contractul pe care să îl semnăm, s-a cam înroşit şi a dat din colţ în colţ fără să poată să îmi arate o astfel de clauză în contractul pe care mi-l pusese în faţă. Şi cum în legislaţie hârtia bate gura, eu practic mă angajam că dacă voi cumpăra un apartament voi plăti 2.000 euro fără să pot negocia nimic. Apoi omul îmi cere să îi semnez măcar anexa. Adică să semnez că am văzut o casă pe care nu o văzusem. Cred ca faţa mea l-a inspirat pe om să mă trateze ca şi cum aş fi imbecil, căci altfel nu văd de ce ar fi făcut aceste foarte stângace manevre. Mă uit totuşi pe anexă şi, SURPRIZĂ, casa nu mai costa 65.000 NEGOCIABIL, ci 68.000. Deci încă 3.000 euro din pix. Mă să fie. Mi-am dat seama că am de-a face cu amatori sau măcar cu un agent de imobiliare care habar nu are de meserie sau cum să interacţioneze cu un client. A făcut cel puţin 3 - 4 greşeli flagrante într-o vânzare, iar cea mai gravă este aceea că a încercat să îşi mintă clientul. În fine, mă retrag şi încerc să fiu totuşi politicos, îi promit că îl voi suna după ce mă voi mai gândi. Evident era o formulă de politeţe, de despărţire onorabilă în locul unei "bă hoţilor, asta e afacere ce faceţi voi aici?" la care probabil că eram tentat să apelez. Culmea este că după toate aceste greşeli, omul mă mai sună odată. Nedumerit, încerc să îi explic de ce nu vreau să fac afaceri cu el şi încerc să îi evidenţiez greşelile făcute. Explicaţiile au fost unele care mi-au întărit opinia despre acest om. La un moment dat însă l-am întrebat de ce să îi dau eu lui 2.000 de euro, pentru ce îi plătesc acest comision. Iar el, senin, oarecum bucuros că i-am adresat această întrebare, îmi spune: pentru informaţie şi pentru că mergem cu dumneavoastră la vizită. Informaţia pot să mi-o iau de pe internet, de la cunoştinţe, de la rude, de la prieteni, de prin fluturaşii pe care îi primesc prin cutia de scrisori, din ziare. Deci locuri de unde să mă informez ar cam fi. Nu ştiu ce anume îşi imaginează oamenii ăstia, că fac ce, ce anume este atât de valoros încât eu nu aş putea să fac şi am nevoie de sprijinul lor necondiţionat? Ce anume fac ei şi nu pot face eu? De exemplu, eu nu pot să îmi repar singur maşina. Nu pot. Atunci apelez la un service auto. Sunt de acord să le dau banii pe care mi-i cer pe reparaţie. Dar de căutat în ziar sau pe imobiliare.ro pot să mă descurc şi singurel. Unele firme asigura consultanţă la întocmirea actelor, se obligă să îmi prezinte un apartament pe care să nu fie nicio ipotecă sau aşa ceva, fac ceva cât de cât pentru mine clientul. Oricum ai da-o, să îi dai 80 de milioane pentru că se interesează de o ipotecă e o afacere foarte proastă. Pentru un onorariu de 2 - 300 euro un avocat îţi poate oferi consultanţă DE SPECIALITATE cu privire la întocmirea actelor apartamentului. Adica 12 milioane nu 80. Cât de imbecil ar trebui să fie cineva să dea 2.000 de euro pe o informaţie care se poate obţine GRATUIT??? O cursă cu un taxi în Bucureşti cred că se apropie de 15 lei - asta în ideea în care chiar nu ai maşină. Dacă vezi 10 apartamente ai de dat la taxi 150 lei. 20 de apartamente. 300 lei. Până la 8.400?
21k-Mile 1995 Ferrari 348 Spider
Acum 9 ore