joi, 13 august 2009

Când eram mic...

Când eram mic vroiam să mă fac şofer. Nu că acum nu m-ar mai încânta meseria asta... În fine, mai degrabă pilot, dar oricum, îmi place să fiu într-o maşină. Visul meu de om bogat are - culmea - tangenţe tot cu şoferia. Dacă o să fiu bogat (material nu o sa fiu în viaţa asta, mă cunosc destul de bine ca să pot face această afirmaţie cu întreaga sa greutate) visez să îmi cumpăr o rulotă pe roţi, o adevărată casă pe roţi şi să colind lumea şi să "mă cazez" unde vreau...
Tot când eram mai mititel, prin gimnaziu, vroiam să mă fac regizor, asta şi la "îndemnul" unor colegi de clasă miraţi de debitul imaginaţional de care dădeam dovadă. Acum îmi dau seama că mai degrabă mă făceam actor, este "un post" mult mai ofertant şi cu satisfacţii mult mai palpabile decât meseria de regizor. Desigur, prestigiul este diferit în cazul celor două ocupaţii, dar cred că totuşi micii mei colegi se înşelau. Sunt un mai bun actor decât regizor...
Acum îmi doresc să devin un Director de Imagine. Asta, în cuvinte mai puţin pretenţioase înseamnă "cameraman". Să merg prin ţară, prin lume si să iau cadre din cele mai diverse domenii. Ideal ar fi să fiu "cameraman" pentru un post ca TVR Cultural...
Bine, acum să vă povestesc ce vroia mama să mă fac... Nu am nici cea mai mică idee, dar o vreme îmi zicea "inginerule", căci la etatea de 3 - 4 anişori mă jucam cu cheile (mecanice, fixe sau tubulare) tatălui desfăcând suruburile de pe la scaunele din sufragerie... Cred că "antrenamentul" de atunci mi-a prins bine, căci acum pot spune că mă mai pricep aşa la nişte chestii, nu că mă laud...


He he, ce diferenţă între ce vroiam să mă fac şi ce m-am făcut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu