luni, 3 august 2009

Despre comunişti şi despre noi, partea a 4-a

În urma unei ştiri de azi dimineaţă de pe tvr, m-am decis să continui seria de postări dedicate studiului comunismului fără resentimente...
Să zicem că comuniştii aveau o atât de bună propagandă încât îi prosteau pe oamenii momentului că trebuie să stea la coadă ca să îşi procure mâncarea, fie şi pentru că nu se găsea fie pentru că făceau ei experimente de manipulare în masă. Bun, se zice că prin jertfe de viaţă ale unor români s-a căştigat dreptul de a gândi şi acţiona limpede şi liber. Se înţelege că oamenii nu mai sunt nevoiţi acum să stea la coadă pentru a cumpăra ceva, ci numai pentru artă, singurul domeniu în care coada la bilete este un aspect pozitiv... Şi ce să vezi, aud în dimineţa asta o ştire cum că pensionarii (liberi - repet) au stat toată noaptea în faţa unui sediu de unde se împărţeau bilete de odihnă pe banii Casei de Pensii (sau oricum, bilete subvenţionate, deci mult mai ieftin ca o vacanţă la Albena). Era comunismul cel care obliga la gesturi din astea sau pur şi simplu oamenii erau "croiţi" pe acest fel de a fi, iar comunismul nu a făcut altceva decât să aplice pe ce a găsit. De ce nu aţi auzit de cozi în Polonia? Cehia? Ungaria? Amuzant a fost că la finalul reportajului un nene căruia i se lua un interviu a fost întrebat: "dumneavostră ce număr de ordine aţiavut?". "Unu" - zice pensionarul, pentru că eu am organizat şi am făcut ordine aici. Să dezlegăm aceste cuvinte: apare un ins care are o idee proastă, să facă iar liste ca pe vremea lui ceaşcă. Se apucă omul şi ia o foaie de hârtie şi îşi trece numele acolo, asta pe la 9 seara. Mai apare o tanti să se uite când se dau bilete, vede dobitocul cu foaia de hârtie şi (probabil) întreabă "ce se dă". Se trece la mişto pe listă. Ea "va prinde", căci e pe locul 2 la listă. Şi uite aşa, din telefon în telefon (ca e era modernă, pe vremea ăluilalt semergea pur şi simplu pe vorbă din gură în gură) se mai adună 30 de pensionari care se trec pe lista ruşinii, ultimii "cu speranţe mici, dar totuşi stau şi ei" (toată noaptea). Mă, înţeleg că e unul cretin, dar că s-a nimerit datorită hazardului încă 30 de cretini în acelaşi loc la aceeaşi oră e greu să mă convinga cineva. Aşadar, am demonstrat că de fapt nu comuniştii au umilit omul punând-ul să stea la coadă, ci omului i s-au îndeplinit nişte fantasme masochiste, comunismul câştigând tot ce se putea din această lipsă a conştiinţei umane româneşti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu