Un prieten de-al meu are o iubită. Stăteam într-o zi la o ţuică şi o tablă amândoi şi ne mai povesteam d'ale vieţii. Nu mare mi-a fost mirarea când am auzit următoarea poveste:
La un moment dat ăştia doi plănuiau să îşi cumpere casă. Au început să se intereseze de subiect şi omul nostru s-a apucat să caute pe internet ceva apartamente din care să îşi aleagă unul frumos, care să le placă amândoura. Cum gusturile lor nu se potrivesc deloc, au ieşit destule discuţii pe tema asta. Dreptatea nu stă nici de partea unuia nici de cea a celuilalt, doar că unele se pot face altele nu. Nu sunt bani pentru ca ăştia doi să îşi permite să îşi cumpere un apartament în Dorobanţi, deşi e clar că e o zonă bună. Aşa că el a luat internetul l-a periat în speranţa unei oportunităţi de a scăpa de chirie... Aia nu e bună, aia nu e bună că nu e în sectorul 1 - de ca şi cum acest 1 este o garanţie a întâietăţii şi a valorii înaintea celor din sectorul 2, 3 şi aşa mai departe - până când tipa i-a aruncat-o p'aia grea, că ea dacă vrea îşi poate lua casă oriunde vrea, singură, că ea a fost la bancă şi îi dă banca şi singură. "Şi atunci ce-ai făcut" - l-am întrebat pe amicul ăsta al meu. "Frate, o iubesc, ce să fac, m-am enervat şi nu am mai căutat nimic, ceea ce până la urmă a fost bine căci preţurile caselor sunt acum în cădere". Şi a continuat să mai povestească. Mai un păhărel, mai un 6 - 6, mai trece timpul şi începe omul să se vaite iar: "...şi cum stăteam noi de vorbă aşa, încercând în zadar să stabilim nişte planuri de viitor, fata mea îmi spune că ar vrea şi ea lână dânsa un bărbat care să o sprijine MAI MULT. Asta după ce plătesc chirie de 5 ani - 3 ani singur - numai ca să avem un locuşor al nostru, după ce a spălat cu maşina MEA de spălat, a făcut cafea la cafetiera MEA, s-a uitat la televizorul MEU, a pus aspiratorul MEU, a dormit în mobila MEA, a mâncat din farfuriile MELE, cratiţele MELE, furculiţele MELE, DVD, calculator, sandvicimaker, totul al MEU luat din salariul ăla MAI MIC ca al ei - că mi-a fluturat pe la nas salariul ei "imens" - şi fără sprijin de la nimeni. NIMENI. Nimeni nu m-a sprijinit cu nimic, dar faptul că am adunat atâtea de unul singur, acum mă face să fiu tare mândru de mine, mai ales că în tot acest timp mi-am luat şi un Matizel - spunea amicul. Totul, totul este cumpărat de mine - spunea amicul meu aproape cu lacrimi în ochi - totul, inclusiv cratiţe şi tot ceea ce se foloseşte în bucătărie. Atunci când s-a pus problema să ia şi ea ceva, un aspirator sau altceva, s-a făcut că uită şi a găsit tot felul de motive ca să amâne achiziţia. Apoi a cupărat şi ea o imprimantă" spunea omul nostru. Atât. "Cum să îmi zică mă după toate astea că vrea un bărbat care să o sprijine mai mult???? Ce, eu sunt din ăla de mă cac bani???" - întreba ăsta aproape enervat. "De gătit nu găteşte, de făcut curăţenie nu face, practic nu face mai nimic, vine de la muncă şi se aruncă în pat" - continua ăsta. A trebuit să îi mai pun o ţuică, de data asta mai plin paharul, poate poate i se duce norocul ăsta la table - căci mă cam snopea - şi poate reuşim să schimbăm subietctul.
Sincer să fiu cu voi, de atunci nu prea am mai jucat nicio tablă cu omul căci nu am ştiut ce sfat să îi dau a 2-a zi, pe trezie, ca să îşi mai îngroape şi omul nostru amarul şi tristeţea şi îmi e ruşine că în numele iubirii acceptă atâtea mizerii. E prost după părerea mea. Mare prost. Eu plecam de mult...
La un moment dat ăştia doi plănuiau să îşi cumpere casă. Au început să se intereseze de subiect şi omul nostru s-a apucat să caute pe internet ceva apartamente din care să îşi aleagă unul frumos, care să le placă amândoura. Cum gusturile lor nu se potrivesc deloc, au ieşit destule discuţii pe tema asta. Dreptatea nu stă nici de partea unuia nici de cea a celuilalt, doar că unele se pot face altele nu. Nu sunt bani pentru ca ăştia doi să îşi permite să îşi cumpere un apartament în Dorobanţi, deşi e clar că e o zonă bună. Aşa că el a luat internetul l-a periat în speranţa unei oportunităţi de a scăpa de chirie... Aia nu e bună, aia nu e bună că nu e în sectorul 1 - de ca şi cum acest 1 este o garanţie a întâietăţii şi a valorii înaintea celor din sectorul 2, 3 şi aşa mai departe - până când tipa i-a aruncat-o p'aia grea, că ea dacă vrea îşi poate lua casă oriunde vrea, singură, că ea a fost la bancă şi îi dă banca şi singură. "Şi atunci ce-ai făcut" - l-am întrebat pe amicul ăsta al meu. "Frate, o iubesc, ce să fac, m-am enervat şi nu am mai căutat nimic, ceea ce până la urmă a fost bine căci preţurile caselor sunt acum în cădere". Şi a continuat să mai povestească. Mai un păhărel, mai un 6 - 6, mai trece timpul şi începe omul să se vaite iar: "...şi cum stăteam noi de vorbă aşa, încercând în zadar să stabilim nişte planuri de viitor, fata mea îmi spune că ar vrea şi ea lână dânsa un bărbat care să o sprijine MAI MULT. Asta după ce plătesc chirie de 5 ani - 3 ani singur - numai ca să avem un locuşor al nostru, după ce a spălat cu maşina MEA de spălat, a făcut cafea la cafetiera MEA, s-a uitat la televizorul MEU, a pus aspiratorul MEU, a dormit în mobila MEA, a mâncat din farfuriile MELE, cratiţele MELE, furculiţele MELE, DVD, calculator, sandvicimaker, totul al MEU luat din salariul ăla MAI MIC ca al ei - că mi-a fluturat pe la nas salariul ei "imens" - şi fără sprijin de la nimeni. NIMENI. Nimeni nu m-a sprijinit cu nimic, dar faptul că am adunat atâtea de unul singur, acum mă face să fiu tare mândru de mine, mai ales că în tot acest timp mi-am luat şi un Matizel - spunea amicul. Totul, totul este cumpărat de mine - spunea amicul meu aproape cu lacrimi în ochi - totul, inclusiv cratiţe şi tot ceea ce se foloseşte în bucătărie. Atunci când s-a pus problema să ia şi ea ceva, un aspirator sau altceva, s-a făcut că uită şi a găsit tot felul de motive ca să amâne achiziţia. Apoi a cupărat şi ea o imprimantă" spunea omul nostru. Atât. "Cum să îmi zică mă după toate astea că vrea un bărbat care să o sprijine mai mult???? Ce, eu sunt din ăla de mă cac bani???" - întreba ăsta aproape enervat. "De gătit nu găteşte, de făcut curăţenie nu face, practic nu face mai nimic, vine de la muncă şi se aruncă în pat" - continua ăsta. A trebuit să îi mai pun o ţuică, de data asta mai plin paharul, poate poate i se duce norocul ăsta la table - căci mă cam snopea - şi poate reuşim să schimbăm subietctul.
Sincer să fiu cu voi, de atunci nu prea am mai jucat nicio tablă cu omul căci nu am ştiut ce sfat să îi dau a 2-a zi, pe trezie, ca să îşi mai îngroape şi omul nostru amarul şi tristeţea şi îmi e ruşine că în numele iubirii acceptă atâtea mizerii. E prost după părerea mea. Mare prost. Eu plecam de mult...
