Anii și culorile

Nu știu cum sunt unii, dar în percepția mea anii de după ce au apărut fotografia și filmul sunt ani în alb negru. Așa îmi imaginez eu acei ani, așa văd oamenii acelor vremuri, așa văd totul, colorat în alb - negru. Dacă anii de dinainte au o oarecare culoare prin picturile și ilustrațiile care îi reprezintă, anii 1890 - 1970 sunt tare incolori. Am văzut câteva secvențe de Stan și Bran care au fost colorate în laboratoarele de la Hollywood și recunosc că aveam un oarecare disconfort, căci mintea mea era programată să vadă acele filme în alb negru. Odată mă mai uitam pe niște fotografii vechi din București și am văzut unele color, cred că tocmai se adusese aparate foto color în oraș și mi s-au părut tare interesante, căci pozele acelor vremuri (1950 - 1960) sunt de regulă alb - negru. A vedea că anii aceia au avut totuși culoare mi s-a părut tare fain. Bine, au fost tare multe filme făcute peste tot care au adus în atenția noastră toți anii istoriei și astfel îmi puteam face o idee asupra culorilor vremurilor, dar oricât de bune realizări sunt acelea din punct de vedere cinematografic, vizual, etc mie tot nu mi se par autentice și puține reușesc să mă introducă cu adevărat în atmosfera vremurilor. Mie-mi mai place ca uneori să mă uit pe fotografiile vechi ale familiei sau pur și simplu pe imagini vechi și cred că există un parfum al anilor trecuți care avea ceva ce anii ăștia nu mai au - ceea ce este rău. Parcă oamenii erau mai buni, mai liniștiți, mai puțin agitați și mai educați, fie că vorbim chiar și de oamenii așezați mai jos pe scara socială. Azi oamenii îmi par mult mai nervoși, bandele de huligani și de hoți sunt mult mai puternice și mai agresive, oamenii sunt parcă mai puțin reconcilianți decât în alți ani.