Ce mare e

Peste tot pe unde te duci te înâlneşti cu ideea că mărimea contează. De cele mai multe ori, poztivul este aruncat asupra a ceva ce este mare, a fi mic fiind de cele mai multe ori ceva retrograd, hilar, indezirabil. Există şi cazuri în care mai mic înseamnă mai bine, dar din păcate pentru mine însuşirea se refereă mai degrabă la electrocasnice. Un banner mare, o sticlă mai mare, o maşină mare, şi aşa mai departe, toate astea aduc cu sine aspiraţia către supradimensiune. Vorbind despre mai multe domenii, oamenii spun că e mai bine dacă x sau y este mai mare, calitatea fiind - cică - astfel garantată. Marele îţi şi sare în ochi, căci nu ai cum să ratezi ceva mare, de aceea această calitate este des folosită în reclame. La KFC când mai mergeam să halesc un Crispie Strips, duduia de la casă mă întreba şi ea: "totul mare?", crezând că ea astfel îmi face un bine. Pe moment aşa simţeam şi eu, că îmi face cineva un bine când îmi oferă totul mare, dar acum uitându-mă la suta de kilograme indicată acum de un cântar mare... Un iPod mic sau un telefon mobil cât mai mic, vorbim despre calităţi, dar sunt apanaje ale secolului ăsta, aşa că paleocortexul colectiv nu percepe încă termenul de "mic" ca fiind cu plus. În armată aveam o glumă. Intra unul în dormitor şi întreba în gura mare dacă dimensiunea contează. Dacă se găsea vre-un isteţ care să spună că nu, ăla striga tot în gura mare: "ete, altul cu puţa mică"...

Bun, ce ne facem în cazul ăsta? Contează dimensiunea? Iată întrebarea...

:)