duminică, 20 martie 2011

Pofte

M-a pleznit o poftă de biscuiți de nu vă spun. Nu am mai mâncat așa ceva din armată, adicătelea din 1998. Oare ce o fi, să fie vre-un semn? :)
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Anonim20 martie 2011 la 19:26

    acuma, Eugene, io zic că-i una din două: ori pofta asta disimulează de fapt dorul tău de armată, ori... eşti gravid :))

    da' oricum din poveştile pe care le-am auzit despre armată, se dădeau biscuiţi tare buni acolo, nu cum se găsesc azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eugen Ion20 martie 2011 la 19:57

    Pai, acum depinde cum privesti: biscuitii erau din astia normali care se gasesc si in comert; la inceput, cand abia venisem din civilie, nu ne omoram dupa ei si doar vre-o 3 baieti care erau obisnuiti cu viata grea ii mancau linistiti. Apoi, cu trecerea timpului, buni devenisera si pesmetii pe care acum nu cred ca i-as mai putea manca, d'apai biscuitii de Pambac sau RoStar... Pesmetii aia erau la inceput tari ca piatra si de plictiseala (!!) ii rodeam precum un catel roade oasele. Mai pe urma venisera in depozit din aceia mai proaspeti si erau destul de cautati, dar nu pentru ca nu era foamete si doar asa, ca asa era viata in cazarma...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)