Tvr

Mă uitam zilele trecute la TVR şi am văzut o emisie pe TVR Cultural tare faină, făcută de Andrei Văcau, cu certitudine un reprezentant al noii generaţii de oameni foarte valoroşi pe care TVR-ul îi produce. Era acolo un interviu cu un filosof care mi-a plăcut tare mult cum se exprima şi mai ales cum gândea. Emisiunea se numeşte Artdelenisme. În fine, am găsit acolo verbalizarea unei stări pe care o trăiam dar pe care nu ştiam să o exprim în cuvinte, eu nefiind chiar cel mai inteligent ins de pe Terra. Aşadar, acest filosof se referea la credinţa creştin ortodoxă şi la modul cum o trăim, în sensul că mulţi dintre noi reducem aceasta la simplul "comerţ" între faptele noastre bune şi faptul că ne este bine, că primim în schimbul faptelor noastre bune ceva, o stare de confort, de progres şi îmbogăţire. Ori, a crede cu adevărat în Dumnezeu nu este o reducere la acestea, nu este o simplă afacere în care dacă dai bani săracilor şi faci biserici înseamnă că ai asigurată mântuirea, a crede în Dumnezeu se exhibă cel mai bine în momentele în care nu îţi este bine, în care deşi ai făcut fapte bune primeşti înapoi o situaţie nu foarte bună, în care deşi suferi de vre-o boală sau orice îţi întăreşti mai degrabă credinţa decât să o pierzi. Trocul pe care unii îl percep în relaţia cu Dumnezeu poate fi doar parţial acceptat ca şi o cale de mântuire. Călugării acceptă de bună voie să trăiască în sărăcie şi foarte mulţi dintre aceştia se declară mai fericiţi decât mii de milionari de pe suprafaţa Pământului. Oare cum este posibil aşa ceva decât doar dacă nu ar fi înţeles pe deplin măreţia Domnului?