Capra, şi nu mă refer la poziţie

În România capra ar trebui să fie supusă aceluiaşi tratament la care este supusă blânda vacă în India. Capra ar trebui fie idolatrizată, să fie sărbătorită cu fast, să ajungă să umble liberă pe unde doreşte şi alte asemenea bucurii căci la cât este invocată în relaţiile interumane de la noi din ţărişoară, pe bune că aşa ar merita. Capra este un animal bun, blând, cu lapte delicios şi alte asemenea beneficii atâta timp cât este a noastră. Atunci când facem referire la capra vecinului, ea devine o înfăţişare a diavolului, o cornută mică, care nu dă lapte destul şi care mănâncă din preafrumoasa noastră pajişte, este urâtă, hidoasă, naşpa. Este culmea cum intreaga noastră imagine despre capră, cum mentalul colectiv din România poate aduce 2 caraterizări atât de diferite unuia şi aceluiaşi animal, bazându-ne doar e propietar. De exemplu, mi-a povestit un amic că la el la serviciu, aflându-se într-o şedinţă de sindicat, colegii de acolo aruncau cu căcat în colegii ai cărui lider lipsea atunci de la şedinţă, îi înjura şi îi disconsiderau, că ce fac ei pentru firma aceea, că nu muncesc, că nu aduc bani şi alte asemenea măscări. În fapt, colegii atât de tare huliţi lucrează pe câte 3 posturi deşi sunt plătiţi numai pentru 1, stau ore suplimentare cu duiumul care nu sunt plătite de nimeni, fac şi treaba celor care ţipă că ăia sunt incompetenţi dar de fapt ei, denunţătorii, nu cunosc fluxurile de documente în acea firmă. Deci la o adică muncesc şi pentru aceşti indivizi de o laşitate rar întâlnită care scuipă pe colegii care nu se pot apăra în acea secundă. Deci, aceşti indivizi - colegi ai amicului meu - nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă lupta sindicală şi solidaritatea, nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă unitate, forţa grupului, colegialitate şi respect pentru munca altuia până la urmă. Amicul ăsta al meu era tare dezamăgit de astfel de exemplare şi îmi spunea că articolul meu de blog "Ce nu mai există" vine în susţinerea deciziei sale de a renunţa la viaţa sindicală. Îmi pare rău că acea postare a avut un astfel de efect asupra lui, sper să se răzgândească. Nu cred că oamenii care habar nu au de nimic dar se dau docţi în orice s-ar discuta sunt oamenii pe care un om serios ar trebui să îi ia în considerare, ci ar putea fi luaţi în cel mai bun caz în glumă, ca nişte oameni care fac glume proaste în momente cruciale. Eu îi desfid pe aceşti lătrători de meserie care nici nu înţeleg realităţile vieţii actuale, nici nu sunt dispuşi să îi asculte pe cei care îi pot învăţa elemente simple ale logicii. Ori, în acest caz, cum pot fi oare catalogaţi acei oameni? Laşi? Ipocriţi? Mârşavi? Cum poate fi considerat un om care îşi clădeşte fericirea dând cu rahat în alţii, care se compră cu alţii pe ei coborând-ui în noroi şi pe ei ridicându-se pe piedestale de Adonişi trişti? Cum poate fi caraterizat un om care foloseşte delaţiunea şi scuipatul pentr a-şi croi drumul în viaţă? Şi voi veniţi duă aceea şi îmi spuneţi că de vină este comunismul pentru tot ceea ce ni s-a întâmplat în ultimii 50 de ani de dinainte de 1989. Ha! Cam acestea au fost sfaturile mele cu care am încercat să îi mai bucur ziua amicului şi să încerc să repar ceea ce am stricat cu postarea aceea.