Bunătatea condiționată

Frumos. Vine Paștele. Vin sărbătorile de primăvară. Vine ocazia unei frumoase sărbători creștinești care este încărcată de extraordinar de multe învățături, de o filosofie profundă de viață și de foarte foarte multe ocazii de a reînnoi speranța care uneori pare a ne părăsi. Cine crede în Mine va avea viață veșnică - așa ne spune mântuitorul care a venit pe Pământ pentru a lua asupra sa păcatele noastre. Păcate care au ontinuat a fi făcute și după venirea Sa. Adică, și astăzi oamenii păcătuiesc zi de zi. Deși inițial intenția de a fi mai buni pe care o afișează unii oameni în Săptămâna Mare este de lăudat, la o cercetare mai atentă a faptelor constatăm cu oarecare tristețe că ea de fapt este o acceptare a păcatului ca stil de viață. Adică, de 2 zile cunoscuți de-ai mei îmi spun ceva de genul: „e, ți-aș spune eu vre-o două, dar e Săptămâna Mare” sau „nu pot face x sau y (elemente evidente ale păcatului) căci e Săptămâna Mare”. Ei abia așteaptă a nu mai simți prezența lui Iisus pentru a se dezlănțui în păcat, abia așteaptă să „nu îi mai vadă nimeni” pentru a fi așa cum sunt ei zi de zi, adică bârfitori, clevetitori, nedrepți, agresivi, etc. Acum, nu vreau sa pozez în mai știu eu ce sfânt și să vin în fața voastră să spun că eu nu fac așa ceva, că nu încerc a primi cumva altfel lumina de la Dumnezeu, că nu încerc să fiu mai bun, mai corect, mai ponderat. Și eu fac la fel ca ei, dar asta pe mine mă doare. Adică de ce încerc să fac astfel numai în această perioadă, de ce „lupt” pentru bine cu aceste arme numai în această săptămână? Aș putea să încerc să fiu mai blând și pe 22 iunie de exemplu. Nu, atunci sunt mai blând că e ziua mea. În altă zi, pe 14 octombrie de exemplu? Pe 27 mai sau în orice altă zi din asta... Acum, nu contest că este vorba și de un ajutor divin pe care Dumnezeu în bunătatea lui imăsurabilă ni-l face prin aceea că ne trimite un gând bun, ne trimite inspirația de a face bine și a iubi mai mult ca în alte zile. Sper numai că voi reuși să deschid ochii și că voi învăța din spiritul Crăciunului și al Paștelui și că voi folosi învățăturile acestor preaminunate sărbători și în timpul anului așa cum ne învață Dumnezeu. Sper ca de azi să fiu mai bun, mai înțelegător, mai înțelept, mai cumpătat și mai docil. Sper să îmi demonstrez mie că sunt un om bun, iar aceasta este cel mai greu de obținut, căci sunt foarte exigent când vine vorba de propia-mi persoană. Dacă anul acesta voi deveni mai bun sau mai docil, asta se va datora exact acesui gând pe care îl am acum, cum că oamenii sunt mai buni numai la sărbători ci nu tot anul. Cineva care face bine odată, are tot ceea ce îi trebuie pentru a face bine tot timpul. Și de ce nu ar face?