marți, 19 aprilie 2011

Limite - aşa în general

Eu sunt limitat. Recunosc. Conform lideului său suprem pe care tot el l-a pus acolo în ciuda evidenţelor care nu îl recomandau pentru un astfel de job, poporul român este limitat. Limite avem cu toţii, de mai toate categoriile. În afară de limitarea în muncă la care făcea referire "number oan", poporul nu a dovedit foarte multe alte limite comune. Asta din păcate. Ideea e că atunci când se ajunge la limită, cineva ar trebui să facă ceva pentru a ieşi din strâmtoare, dar limitele noastre par nelimitate. Culmea, nu? Termenul limită până la care rezistăm presiunii nu este încă atins. Dacă e la o adică vom acţiona la limită, şi atunci nu cred că va mai fi nicio limită, nu cred că se va mai putea ţine cont de limite. Dar nu ajungem, căci limitele noastre au fost redesenate de comunişti şi precum ăia din Legiunea Străină, suntem obişnuiţi cu suferinţa şi cu traiul la limită.

3 comentarii:

  1. ce ştiu sigur e că orice om are o limită, iar după ce-am citit articolul ăsta al tău, mă simt parcă şi mai limitată :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper draga Arcadia ca nu si pe cea a decentei... Daca da, prezint scuze. :)
    Da, orice om are o limita: a cunoastreii, a educatiei, etc. Eu am multe limite cu care ma lupt, pe unele le-am invins, pe altele le-am trecut la to do list. :)

    RăspundețiȘtergere