3 motive pentru a pleca din țară și apoi 3 motive de a rămâne.
De plecat:
1. România este un stat de tip mafiot, în care rar reușești dacă nu ești înregimentat în mafie. Teoretic poți să ai și Harvardul și să fi șomer, s-a dovedit cât se poate de clar că tineri care au fost trimiși de statul român la studii, plătite din buget, sunt acum șomeri deși nu sunt chiar cei mai nepregătiți dintre cei care au terminat studiile. Nu ai șanse dacă nu ești corupt și dacă nu te „cunoaște” nimeni.
2. Aici există incredibil de mulți maneliști - și aici nu mă refer la manele cântate de Romica Puceanu. Există o pătură imensă de oameni deloc inteligenți care domină peisajul. Nu vezi oameni veseli pe stradă (nici nu prea au motive), nu vezi oameni eleganți în gesturi și haine, nu vezi bun simț mai deloc iar când cineva te tratează normal ai impresia că ești în al 9-lea cer. Uneori crezi că România este alcătuită dintr-un popor retrograd, imbecil, de oligofreni, de ratați. Nu este așa, dar starea de enervare sau frustrare este uneori greu de controlat.
3. Aici nu ai un viitor bun, nu pare ca politicienii se vor trezi și nu pare ca tineretul PDL, PSD, PNL, PC sau ce mai vreți voi aduce suflul de onoare, coloană vertebrală, bun simț politic, decenă și alte caracteristici normale la un politician normal. Daca doar vrei sa ai o casă, o familie, eventual 1 sau maxim 2 copii, ai oarece șanse de a le obține, dar prețul este unul deloc de neglijat dacă nu ai un job tare (și nu ai cum sa ai dacă nu faci compromisuri) sau dacă nu te înscri în mafie (fie că este vorba de mafia poolitică, interlopă, etc). Aici viața este grea. Dacă îți place viața normală, pleacă, nu sta aici, dacă îți place să lupți pentru fiecare dumicat, stai aici.
De stat:
1. Aici am rudele, morții, cunoștințele. Aici mi se vorbește limba natală (pe care nu o stăpânesc în termenii academici, dar măcar nu fac traduceri instant la orice vorbă), aici cunosc locurile, aici știu de cine să mă feresc și cu cine să mă împrietenesc. Aici sunt artiștii mei, oamenii mei dragi, aici este toată rădăcina mea. Îmi place să revăd locurile pline de amintiri, locurile unde mă simt bine, locurile care au pentru mine încărcătură. Nu mă văd lăsând toate astea deoparte pentru un credit în Franța și un Talbot verde.
2. Dacă plec nu schimb nimic. Probabil că străzile sunt puțin mai curate, oamenii zâmbesc ceva mai mult, dar în fiecare oraș sunt mizerii. În Elveția o colegă a rămas fără bani, pașaport, poșetă și orice se putea fura. A zis merci că atacatorii nu i-au tăiat beregata cu ditamai iataganul pe care îl pusese tacticoși la gâtul ei. În Praga am văzut oameni de care mi s-a făcut sincer silă. Nu toți praghezii sunt așa, dar o mare parte a lăsat această impresie... Și așa mai departe. Schimbi eventual un rău cu alt rău, acela din afară fiind mai tentant pentru că e nou.
3. Dacă noi toți tinerii plecăm, nu mai rămâne nimeni pentru a-i sprijini pe bătrânii noștri care probabil că sunt victime sigure ale sistemului ticăloșit. Așa cum au fost și pe vremea lui Ceașcă intelectuali care au ales să rămână în țară, așa și eu aleg să stau aici momentan. NU SUNT intelectual !!! Îs comod și cred că străinătatea mie nu are ce să îmi ofere mai mult decât ceea ce am aici.
2. Aici există incredibil de mulți maneliști - și aici nu mă refer la manele cântate de Romica Puceanu. Există o pătură imensă de oameni deloc inteligenți care domină peisajul. Nu vezi oameni veseli pe stradă (nici nu prea au motive), nu vezi oameni eleganți în gesturi și haine, nu vezi bun simț mai deloc iar când cineva te tratează normal ai impresia că ești în al 9-lea cer. Uneori crezi că România este alcătuită dintr-un popor retrograd, imbecil, de oligofreni, de ratați. Nu este așa, dar starea de enervare sau frustrare este uneori greu de controlat.
3. Aici nu ai un viitor bun, nu pare ca politicienii se vor trezi și nu pare ca tineretul PDL, PSD, PNL, PC sau ce mai vreți voi aduce suflul de onoare, coloană vertebrală, bun simț politic, decenă și alte caracteristici normale la un politician normal. Daca doar vrei sa ai o casă, o familie, eventual 1 sau maxim 2 copii, ai oarece șanse de a le obține, dar prețul este unul deloc de neglijat dacă nu ai un job tare (și nu ai cum sa ai dacă nu faci compromisuri) sau dacă nu te înscri în mafie (fie că este vorba de mafia poolitică, interlopă, etc). Aici viața este grea. Dacă îți place viața normală, pleacă, nu sta aici, dacă îți place să lupți pentru fiecare dumicat, stai aici.
De stat:
1. Aici am rudele, morții, cunoștințele. Aici mi se vorbește limba natală (pe care nu o stăpânesc în termenii academici, dar măcar nu fac traduceri instant la orice vorbă), aici cunosc locurile, aici știu de cine să mă feresc și cu cine să mă împrietenesc. Aici sunt artiștii mei, oamenii mei dragi, aici este toată rădăcina mea. Îmi place să revăd locurile pline de amintiri, locurile unde mă simt bine, locurile care au pentru mine încărcătură. Nu mă văd lăsând toate astea deoparte pentru un credit în Franța și un Talbot verde.
2. Dacă plec nu schimb nimic. Probabil că străzile sunt puțin mai curate, oamenii zâmbesc ceva mai mult, dar în fiecare oraș sunt mizerii. În Elveția o colegă a rămas fără bani, pașaport, poșetă și orice se putea fura. A zis merci că atacatorii nu i-au tăiat beregata cu ditamai iataganul pe care îl pusese tacticoși la gâtul ei. În Praga am văzut oameni de care mi s-a făcut sincer silă. Nu toți praghezii sunt așa, dar o mare parte a lăsat această impresie... Și așa mai departe. Schimbi eventual un rău cu alt rău, acela din afară fiind mai tentant pentru că e nou.
3. Dacă noi toți tinerii plecăm, nu mai rămâne nimeni pentru a-i sprijini pe bătrânii noștri care probabil că sunt victime sigure ale sistemului ticăloșit. Așa cum au fost și pe vremea lui Ceașcă intelectuali care au ales să rămână în țară, așa și eu aleg să stau aici momentan. NU SUNT intelectual !!! Îs comod și cred că străinătatea mie nu are ce să îmi ofere mai mult decât ceea ce am aici.
stai si ca sa construiesti ceva, nu?! sa pui umarul la propasirea natiei, nu? sau poate ca tara unde esti nu conteaza, cita vreme iti ofera tie conditii de dezvoltare personala. daca nu, ti le creezi singur. si-atunci chiar nu mai conteaza unde esti, cita vreme ai niste repere si niste radacini acolo.
RăspundețiȘtergereAsta vreau sa spun si eu. Daca sunt bun, pot reusi si aici la fel cum pot reusi afara. Calea de urmat afara este posibil sa fie ceva mai usoara si pensia sa ma gaseasca pe o scara mai inalta a cerierei si cu venituri ceva mai mari. Nu stiu insa daca pe mine ma va gasi si mai fericit. Bine, in secundele astea sunt sub influenta unui episod din Memorialul Durerii si nu sunt sigur ca judec limpede, dar a pleca de aici in aceste momente pentru mine inseamna a transmite accelor oameni care au tinut capul sus ca gestul lor a fost in zadar, ca pana la urma comunistii au invins pe alte cai si alte asmenea mesaje.
RăspundețiȘtergerePentru mine banii si pozitia sociala nu conteaza deloc. Ceea ce este important se gaseste in Dumnezeu si invataturile sale, in Biserica mea draga, in calea de urmat pentru mantuire. Eu ma pot declara fericit cu garsoniera si Matiz, cu sotie si un salariu normal. Toata zbaterea asta materialista mie nu imi spune nimic, asa ca a pleca in cautarea fericirii materiale, a fericirii consumariste, a elementului de marketing pe mine nu ma atrage.
RăspundețiȘtergereP.S.
Poti pleca din tara si din alte motive decat cele materiale, iar aici tu Aida poti depune marturie, dar cazurile astea sunt atat rare incat nu intra in statistici. :)