Ce veste proastă

Azi am aflat că o veche prietenă de joacă din copilărie a plecat la Domnul. Ciudate sunt uneori planurile lui Dumnezeu iar noi oamenii nu le înţelegem deloc cu mintea noastră îngustă, dar sunt sigur că ele sunt făcute spre mântuirea noastră şi că şi atunci când ne doare, de fapt lucrarea este făcută spre binele nostru. Cred în dreapta judecată a Domnului şi în justiţia sa, chiar dacă sunt tentat să spun că uneori sunt multe nedreptăţi care li se întâmplă unor oameni absolut minunaţi. Sunt absolut convins că bunul şi dreptul Dumnezeu a luat la el acest înger de fată şi că îi va rezerva un loc în Grădina Raiului. Ea merită. Nu cred că există cineva pe lumea asta care să îi poată reproşa ceva vreodată în întreaga ei viaţă. Îmi revin acum în memoria mea rablagită tot felul de momente de când eram pitici şi ne jucam la nisip, sau faţa ascunselea, sau orice joc cu care ne ocupam timpul la vremea aia. Îmi amintesc numai lucruri bune şi nimic din ceea ce a făcut nu a avut niciun dram de răutate. Noi eram mai degrabă ăia imbecilii... Suntem prieteni de familie şi deseori stăteam de joacă pe la ei, cu bunica care şi ea a plecat nedrept la Domnul poate prea repede pentru o persoană de bunătatea ei. Era bunica lor (fata asta şi fratele ei) dar eu simţeam adânc în sufletul meu că e şi bunica mea. Acum amândouă sunt luate de la noi din raţiuni pe care doar Dumnezeu le ştie. Eu abia acum 2 - 3 zile am aflat că ea suferea de o boală cumplită numită cancer şi speram din tot sufletul să scape cu bine. Dumnezeu să o ierte. Dumnezeu să le ierte. Ce rău îmi pare de ea. Ce rău îmi pare. :(