Cum de-i Boc criminal

Păi e simplu. Boc e în capul Guvernului. Guvernul are în subordine Ministerul Sănătăţii. Minsiterul Sănătăţii are în subordine cam tot ceea ce ţine de de sănătate. Medicamente, plata medicilor, etc. Acum, că cineva are cancer şi de aici şi şansele sale reduse de a se salva (din motive naturale), înţeleg, dar să laşi fără tratament timp de 3 luni o persoană care suferă de această boală din lipsă de medicamente, lipsă de locuri în spital şi alte asemenea "periferice", mi se pare strigător la cer. Poate dacă avea acces la tratament, persoana avea şanse, cine ştie. De medicamente şi locuri în spital se ocupă managerul spitalului, care dispune de locurile date de ministrul de resort. Care ministru de resort dă socoteală Prim Ministrului. Dacă cineva moare pentru că cineva a decis să închidă spitale, să reducă locurile din spitale sau pentru că nu a dat banii necesari acelui tratament, atunci decidentul este - în ochii mei - la fel de criminal ca unul care îţi ia viaţa pentru 20 de lei de care să îşi ia droguri. Subfinanţarea sistemului de sănătate pentru a avea bani pe care să îi dai unei doamne mai blonde sau mai brunete, care să dispună de ei pentru telecabine, "frunze" şi săli de sport, mi se pare o crimă la fel de odioasă ca omorurile lui Hitler sau Stalin. Diferenţa între aceşti criminali şi infractorii de drept comun este dată doar de încadrarea lor juridică făcută de codurile penale. Unul omoară pe stradă, cu implicare directă în actul de deces al persoanei, altul omoară din sadism, din cruzime, cu efecte indirecte asupra persoanei decedate, care este astfel împinsă către situaţiile în care moare din lipsă de resurse de supravieţuire (medicamente, hrană, căldură, etc). Tactica a fost cu succes abordată şi de comuniştii români, care au dus aceste practici la perfecţiune, astfel că toate crimele împotriva propiului popor nu au avut ca şi făptuitor decidentul, ci poliţistul, securistul, activistul, etc. Decidentul stă liniştit în umbra sofismului cu care justifică crimele. Cum la noi tot comuniştii sunt acum la putere (fie că vorbim de PDL, PSD, PNL, UDMR sau orice altă formaţiune aşa zis politică) nu ne rămâne decât să contemplăm noile forme de distrugere în masă pe care aceştia le prezintă pe post de politici salvatoare ale naţiei. Dacă atunci se foloseau pulanele, violenţa fizică, tortura, "reeducarea", şantajul, etc, azi se foloseşte decizia argumentată de lipsa banilor, convingerea populaţiei că nu exisă altă cale ci că în aceste situaţii asta e singura soluţie, minciuna publică, trădarea intereselor naţionale, marketingul politic, etc. Şi cei de azi, ca şi cei de ieri, consideră că justificarea crimei cu sofisme îi va scuti la final de Judecata Cea Dreaptă. Dar ei nu ştiu că Dumnezeu există...