Ciori şi Mira

Ciori e neagră tuci şi poartă la gât o zgardă roşie antipurici. Este tare vorbitoare şi îţi răspunde cu un mieunat la fiecare cuvânt pe care i-l adresezi. Este foarte prietenoasă şi nu pierde niciun motiv de mângâiere care i se adresează. Uneori se dă cu burtica în sus pentru a primi binemeritatele gâdilături şi alintări. Îi place să se dea cu blana prin praf zi de zi şi face cum face şi tot curată se prezintă la o adică. E simpatică foc când stă pe coadă şi urmăreşte vrăbiuţele, uneori ploscăie de poftă de ceva cărniţă de porumbel sau vrăbiuţă.

Mira este ca şi pisica noastră. Este gri vărgată şi are un obicei rar întâlnit la o pisică, dacă o mângâi te linge cu limbuţa ei aspră pe mână. Ştie cine o iubeşte mai mult şi mai puţin şi caută prezenţa simpaticilor. Iarna, când afară este frig, toarce de ţi se face somn dacă nu ai experienţă... Stă şi urmăreşte uneori oamenii care trec pe lângă ea şi niciodată nu refuză alintul. Se zice că unele pisici sunt atât de răsfăţate că nu te lasă să le gudureşti decât atunci când vor ele. Astea 2 pisici sunt excepţia care ar confirma regula. Are locurile ei în care doarme şi pare că se supără dacă nu este lăsată să dormiteze leneşă în acestea. Înţelege când se face timpul de ieşit şi eu de exemplu nu am mari probleme cu ea la capitolul comunicare.

Singura problemă în acest adevărat Feng Shui este că cele 2 pisicuţe nu prea se înţeleg cu împărţirea teritoriului. În rarele ocazii când se întâlnesc îşi aruncă priviri războinice una alteia şi nu par a găsi resursele unei colocuiri. Asta e, fiecare are locul ei, atât în spaţiu cât şi în sufletele noastre.